Azi, după ședința cu Iolanda am rămas cu un sentiment neclar de nu știu cum nu știu ce oarece insatisfacție, neadecvare cumv, ceva vag dar deranjant. Eram în vechiul meu rol de biet angajat, angrenat în fel de fel de probleme și dificultăți și, cumva zicea bine ea - care sunt angoasele noastre acum? Bani, nesiguranță/teamă de viitor și politică. Și mi-am dat seama că nu mai sunt în rolul îla, e bizar. Într-un timp scurt să ajung să văd exact invers?
Apoi mi-am dat seama. Cum-necum, mi-am schimbat perspectiva. Vedeam paharul pe jumătate plin. Of, doar pe jumătate plin! Și da, era real. Acum cumva am inversat perspectiva. Nu, nu mai văd paharul, ce eîn el, că e pe jumătate plim. Văd tot restul - RESTUL (care e restul în această imagine? v-am încuiat?)
Comentarii