A primi, a da natural, fără condiționări... Să nu ai așteptări... Să nu iei nimic la modul personal, pentru că de fapt niciodată nu e, mereu e despre cel care face acel act, faptă, gest sau spune acele cuvinte grele...
Mă gândeam cât mă enervează maică-mea că nu vrea să facă nici un mic efort să îmbunătățească ceva. Nu vrea să schimbe nimic, să se schimbe și să facă să îi fie mai bine nada! Un mic efort e prea mult. Mai bine se uită toată ziua la televizor. Într-un târziu mi-am dat seama că mă agit inutil. Nu poți ajuta pe cineva cu forța, nu poți să faci pe cineva să vrea să se ajute. Degeaba îți e ție clar că cutare chestie îi dăunează sau nu-i face niciun bine, dacă nu vrea să vadă asta și să schimbe ceva, e inutil. Și de fapt... fiecare suntem răspunzători doar pentru noi înșine, degeaba vrem să fie bine în lume și armonie și alte chestii minunate, putem să facem pace doar în noi, să aducem armonia înăuntrul nostru - de fapt să nu mai creăm și aducem disonanțe. Să încetez să văd că altul a făcut sau n-a făcut ceva, să încetez să mă îngrijoreze, să îmi dau seama că nu am cum să îi salvez pe alții care nu văd cum văd eu lucrurile și ce mie îmi pare a fi bine pentru ei e ceva absolut irelevant. Ce fac alții nu e de fapt deloc relevant pentru ce sunt eu. Ei sunt ceea ce sunt, eu sunt ceea ce sunt. Reacțiile lor, criticile, laudele, isteriile, jignirile, tot ce se răsfrânge totuși mai mult sau mai puțin indirect asupra mea nu au de fapt nicio legătură cu mine. Sunt doar ale lor, poveri, suferințe, obișnuințe, judecăți, fapte, gânduri.
De atunci - cred că vinerea trecută și sâmbătă mi s-a limpezit oarecum asta - mă enervez ceva mai puțin, sau măcar conștientizez că iar am luat-o pe drumul greșit obișnuit și mă readuc la realitate. Da, e vorba aia ce te fute grija altuia, care are alt sens, dar exprimă plastic ideea. E de fapt mai bine vezi bârna din ochiul tău, nu paiul din ochiul altuia. Că pe toți ne deranjează ce fac alții, că sunt iresponsabili, nesimțiți, și că de-aia nu ne e nouă bine - din cauza celorlalți sau celuilalt. Dacă ar face ei ce credem și zicem noi că e bine, atunci ar fi perfect, o lume mai bună etc. Dar se poticnește în ce fac ceilalți, fir-ar să fie! Ei bine, nu... Nu ceilalți ne împiedică să trăim cum vrem, să facem cum considerăm că e bine. Ne noi înșine dar dăm vina pe ceilalți...
Comentarii