În ziua următoare aveam stabilită excursia în Highlands. Narcis căutase o firmă care să ne facă turul nu ca circuit (cum sunt cele mai multe), ci în traversare - adică să ne ia din Edinburgh, să ne plimbe la obiectivele din Highlands și să ne lase în Glasgow.
Aveam ca șofer-ghid pe un nene haios și foarte vorbăreț care venise în costum tradițional - adică purta kilt. Dacă n-a trăncănit nenea și nu ne-a povestit câte în lună și în stele, de la geografie la istorie la tradiții și legende și nu știu ce nu ne-a povestit în aceste foarte multe ore de mers... Am plecat pe la 8 din Edinburgh și an sosit în Glasgow pe la 7 seara cred.
Am prins o zi de toamnă englezească, adică cu ploi și cețuri. Noroc doar că nu era și frig, doar umezeală. Pentru poze nu a fost neapărat bine, dar whatever.
Primul popas l-am făcut la o fermă turistică, avea un nume ceva cu Mills, ca aveau și magazin de desfacere pentru produse textile din lână de la (era să zic rafinăriile) - fabricile de textile din zonă. Aveau o zonă de autoservire, o zonă de magazin de suveniruri și textile și un țarc unde puteai vedea vacile blănoase scoțiene (cuus pronunța ghidul nostru în loc de cows).
Aer curat, mult verde, căsuțe albe, foarte liniștitor.
După asta am pornit mai departe. Am trecut printre dealuri, pădurici, lacuri, lăculeșe, sate și sătuce, ghidul ne tot povestea ba despre satul ăsta ba despre celălalt sat, ba că aici a fost nu știu ce luptă, dar să mor eu dacă mai știu cum se chemau satele pe unde am oprit. Știu că mi-a plăcut la nebunie zona cu loch-uri și sătuce, o zonă cumva și sălbatică dar și prietenoasă cu omul.
Știu că am făcut un popas un pic mai lung, de jumătate de oră, la acest punct de belvedere, am pozat la greu de jur-împrejur, mai ales că aici s-a ivit pieziș și o rază de soare printre nori.
Apoi ne-am continuat excursia printre dealurile scoțiene - ne povestea ghidul de tradiția de trekking pe aceste dealuri ale lor - dar vreau să zic că dealurile alea erau cam cât niște munțișori un pic mai mici, doar un pic mai rotunjiți.
Am făcut alt popas de prânz la alt sătuc, tot la un magazin-restaurant cu suveniruri - păreau a face parte din același lanț. Apoi am pornit spre Loch Ness.
Am ajuns pe o ploaie intensă. Ne-am îmbarcat pe ploaie, am debarcat tot pe ploaie. Nu puteai zice că vezi mare lucru, am făcut niște poze, și de pe puntea acoperită a pasagerilor, și de sus, de pe partea descoperită. Cam neinteresant datul cu vaporașul pe acest mare lac, probabil de asta spre final aveau organizat un moment de prezentare a lacului și legendelor, și a ce arată sonarul, totul făcut de un băiețaș haios tare, care ne-a invitat să punem în poze abțibildul de mai jos, erau lipite din loc în loc pe câte un geam, ca să ne lăudăm și noi că am văzut monstrul din Loch Ness. Noroc că era el haios, altfel aș fi zis că turul ăsta pe lac a fost cam timp pierdut aiurea.
Apoi iar am mers, am oprit, și tot așa din loc în loc, ne mai oprea autocarul nenea în câte un loc, ne povestea ceva, apoi plecam în 5 minute.
La acest baraj am făcut un popas un pic mai lung, unde am făcut și noi o poză de grup, cu tot cu nenea ghidul.
Am sosit în Glasgow seara, pe ploaie, ne-am cazat și am ieșit să halim ceva, apoi o parte mai rapidă a grupului s-a infiltrat într-un bar unde se cânta muzică live și unde ne chemau când se elibera vreun loc. Am ajuns și acolo, suna binișor ce cântau ăia, am stat un pic, am dansat un pic - nu era loc, era un loc înghesuit și muream de cald așa că n-am zăbovit mult, mai ales că oricum rămăsesem fără fonduri.
Hotelul îl aveam într-o zonă destul de centrală, dar așa, mai industrială. Dacă aș fi judecat Glasgow-ul după ce am văzut în această ultimă seară și dimineașa următoare în drum spre aeroport și nu după ce am vizitat în prima zi, aș fi zis că e un oraș neinteresant și sobru și atât.
Comentarii