Treceți la conținutul principal

Tristeți muncitoreşti

Voiam să scriu despre excursia în Hațeg. Dar parcă n-am stare şi chef, în lumina întâmplărilor din ultima vreme de la muncă.

Da, neprevăzutul loveşte din nou. De unde mă bucuram că de o vreme lucrurile păreau să se fi aşezat şi că, mă gândeam eu, urma doar să se rodeze fin chestiile care ar fi scârțâit, se pare că nu era deloc aşa.

Am aflat de la Dana, acum vreo săptămână, că Miha pleacă. Miha, care ține frâiele CS-ului, care ştie toate cele, iată, nu mai vrea. Şi ăsta e al doilea semnal de alarmă după plecarea Oanei, care îmi dăduse de gândit.
Şi ieri, când de-abia revenisem bine dispusă din vacanța în Hațeg... ne anunță că pleacă şi Bobby. Zbang!
Uite că deşi ne ştim de atâta vreme am aflat de chestiile astea abia când s-a anunțat oficial. Nici o bănuială, nici o aluzie. Mă rog, înțeleg, că şi eu nu mă apucam să trâmbițez pe vremuri când am fost pe cale să mă tirez.

Oricum, se anunță vremuri grele. Fără o Miha care să coordoneze CS-ul şi rămaşi într-un singur art senior... o să fie groasă rău treaba. Viitorul nu sună bine deloc. La mine concret va însemna că o să fac 99% din toate declinările şi pregătirile de tipar, că doar Crisu mai e senior şi ştie şi DTP.
Dar şi în creație... cu pitch- uri si deadline-urile nebune şi miile de modificări... cine o să le facă pe toate? Deja erau perioade sufocante şi nebune, dar cu un om de bază în minus? Mi-e groază.
Şi in plus o să rămân ultimul dinozaur din creație. Balaurul bondoc (explicație în viitoarea postare cu Hațegul) pe cale de dispariție. Că deja, după plecările astea, in toată firma vechi mai suntem doar Dana, Andre, Geta şi eu.
Oricum, se vede bine că e ceva ce-mi scapă, ceva ce le-a dat ghes să plece ăstora vechi. E drept că mă țin mai departe de bârfe şi zvonuri aşa că de ce mă mir ca sunt pe lângă. Dar întrebarea ce se pune e... eu ce mama naibii fac? Să mă iau după mişcarea celor vechi (data trecută, pe vremea când a luat-o pe arătură Ioana M, a fost un indicator valid) şi să mă apuc să caut şi eu altceva? Sau să îmi ascult sila de căutat iar acul în carul cu fân şi să stau locului liniştită? Habar nu am.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...