Treceți la conținutul principal

Tristeți muncitoreşti

Voiam să scriu despre excursia în Hațeg. Dar parcă n-am stare şi chef, în lumina întâmplărilor din ultima vreme de la muncă.

Da, neprevăzutul loveşte din nou. De unde mă bucuram că de o vreme lucrurile păreau să se fi aşezat şi că, mă gândeam eu, urma doar să se rodeze fin chestiile care ar fi scârțâit, se pare că nu era deloc aşa.

Am aflat de la Dana, acum vreo săptămână, că Miha pleacă. Miha, care ține frâiele CS-ului, care ştie toate cele, iată, nu mai vrea. Şi ăsta e al doilea semnal de alarmă după plecarea Oanei, care îmi dăduse de gândit.
Şi ieri, când de-abia revenisem bine dispusă din vacanța în Hațeg... ne anunță că pleacă şi Bobby. Zbang!
Uite că deşi ne ştim de atâta vreme am aflat de chestiile astea abia când s-a anunțat oficial. Nici o bănuială, nici o aluzie. Mă rog, înțeleg, că şi eu nu mă apucam să trâmbițez pe vremuri când am fost pe cale să mă tirez.

Oricum, se anunță vremuri grele. Fără o Miha care să coordoneze CS-ul şi rămaşi într-un singur art senior... o să fie groasă rău treaba. Viitorul nu sună bine deloc. La mine concret va însemna că o să fac 99% din toate declinările şi pregătirile de tipar, că doar Crisu mai e senior şi ştie şi DTP.
Dar şi în creație... cu pitch- uri si deadline-urile nebune şi miile de modificări... cine o să le facă pe toate? Deja erau perioade sufocante şi nebune, dar cu un om de bază în minus? Mi-e groază.
Şi in plus o să rămân ultimul dinozaur din creație. Balaurul bondoc (explicație în viitoarea postare cu Hațegul) pe cale de dispariție. Că deja, după plecările astea, in toată firma vechi mai suntem doar Dana, Andre, Geta şi eu.
Oricum, se vede bine că e ceva ce-mi scapă, ceva ce le-a dat ghes să plece ăstora vechi. E drept că mă țin mai departe de bârfe şi zvonuri aşa că de ce mă mir ca sunt pe lângă. Dar întrebarea ce se pune e... eu ce mama naibii fac? Să mă iau după mişcarea celor vechi (data trecută, pe vremea când a luat-o pe arătură Ioana M, a fost un indicator valid) şi să mă apuc să caut şi eu altceva? Sau să îmi ascult sila de căutat iar acul în carul cu fân şi să stau locului liniştită? Habar nu am.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş