Treceți la conținutul principal

Pauzele lungi și dese...

Da, așa-i când ba n-ai timp ba n-ai chef... rămâne blogul în paragină şi nici nu mai știi ce naiba ai făcut de la ultima postare până acum. 

------
(Loaded  cu întârziere de o zi) Excepție sau perturbare in the matrix - postarea de ieri seară s-a publicat înaintea ăsteia de acum, pentru că asta  (care era gata mai înainte)  nu a vrut să se posteze de pe telefon, a rămas înțepenită în eter....
-------

O să încerc să îmi storc creierii și măcar să fac o listă cu ce drăcii am făcut în timpul ăsta, doar-doar revine și vreo amintire mai colorată sau vreo experiență care merită dezvoltată pe larg...
Ia să vedem. Excursii? de Revelion, la Arcuș, cu Gașca noastră mocăită - mulțumită lui Domi, care și-a revenit și a luat inițiativa discuțiilor cu doamna Magda. Aici e loc de vorbit despre Odorheiul Secuiesc, Miercurea Ciuc, Csikisor şi cețuri.

Ianuarie? Da, a fost excursia cu Asociația De ce România la Cabana Diham. Am urcat din Azuga, prin pădure a început să ningă, am ajuns la şaua Grecului iar de acolo la cabana Diham. Vântul ne-a muşcat tăios prin zonele deschise de la şaua Grecului, dar când ne-am apropiat de cabană ningea ca în basme. După o pauză de ciorbă de burtă şi vin fiert şi ceai cu rom am pornit coborârea spre Gura Diham. Din nou ca în poveşti. A fost minunat.

În februarie după diverse ezitări şi nehotărâri am mers cu TED Adventure la Gârbova. A fost interesant, şi partea de drumeție, şi cea de workshop hivernal - mers pe rachete de zăpada, coborâre în coardă, noțiuni de bază la căutarea de victime în caz de avalanşă, săparea unui bivuac în zăpadă. A fost o vreme tare sucită, la urcare ne-a murat ploaia, apoi a plouat în continuu cât am mâncat, apoi în cele din urmă pe la 3 norii au fugit şi a ieşit soarele iar înainte de apus am făcut şi urcarea pe vârful Clăbucetul Taurului. Peisajul era fantastic, cu masivele albe învăluite de nori pe vare vântul puternic îi destrăma artistic. A fost o excursie agreabilă şi puțin solicitantă.

În martie skip la excursii montane, voiam să merg sâmbăta asta în Țara Luanei cu De ce România... dar... pentru că e târziu şi zăpezile sunt albastre (cu vremea sucită şi zăpezile care ba se topesc, ba se face polei, ba iar ninge) deci e pericol de avalanşe... o să mă rezum la alergat pe bandă şi înotat. Deşi îmi lipseşte tare muntele.


Chestii cultural-artistice-sociale...

În ianuarie pe 18 a fost marea adunare Terra, la o bere de seară, ocazie cu care am revăzut o mulțime de prieteni şi amici de călătorie. 

A fost și mersul cu tot Pastelul la Muzeul simțurilor din AFI. Drăguțel da nu foarte, mă rog, părere personală.

Apoi am avut fantezia să merg la Carousel la Bulandra. Aici am cooptat-o pe Corina, fosta colegă. Şi au fost şi câțiva din gaşcă. Piesa asta mi-a şi plăcut, dar mi-a şi displăcut pe alocuri. Nici acum nu pot spune dacă mi-a plăcutul sau nu.

Apoi a fost BucurEşti un suflet de oraş cu Marius Vernescu şi un mim. Aici am fost cu fetele dansatoare, a fost adunarea noastră pe ianuarie. A fost inedit şi foarte plăcut.

Februarie... Pe 6 am fost cu Pastelul, la inițativa lui Miha, la Metropolis, la Jake şi femeile lui. A fost minunat. O surpriză foarte plăcută. Ştefan Bănică (despre care nu am o părere bună ca persoană) a jucat foarte bine. Iar piesa a avut substanță. Şi da, toți vorbim cu personajele din capul nostru într-o oarecare măsură....

Ha, și uitasem... pe 8 am mers la Cursul de prim-ajutor cu ASVSU și TED. A fost mai extins decât ce-am făcut la Pastel acum un an, mai interesant. Și se pare că mai la vară se va face o continuare, la care am de gând să merg și atunci.



Aaa, și pe 13 februarie... Tot Pastelul ne-a scos la un mic-dejun la Atelierul de Tarte. Intim și extrem de plăcut, tarte, cafele și fresh-uri delicioase, la fel și micul-dejun. Unde pui că e și lângă Piața Victoriei, adică la 30 de minute pe jos de casă...

Apoi pe 17 am fost la concertul Marizei. Secret Santa adică Oana îmi adusese acest răsfăț. Şi da, a cântat minunat şi acum, iar cele două noi cântece de pe viitorul album mi-au plăcut.


A doua zi, pe 18, am reuşit să merg cu Terra în vizită la Ateneu. Am colindat prin Ateneu, am avut un semi-ghidaj - aici se simte lipsa unui ghid al Ateneului care să povestească mai multe.

...............
apoi aici - deși scrisesem mai mult aseară când am vrut să-l public dar n-a vrut - trebuie să reiau... că văd că nu doar n-a vrut să publice, nici nu a salvat. O să-i dau notă proastă aplicației de blogger.
..............


A, și era să uit... pe 20 februarie, într-o marți, a venit Clau de la Cluj și ne-a adunat pe câțiva din amicii de călătorii la o bere, cât să ne mai vedem la față și să ne mai punem la curent care ce mai facem..

Pe 1 martie am aflat de un film documentar 3D despre galeriile Uffizi și Florența - prima dată trimisese Mimi, apoi mi-a mai apărut pe facebook eventul... și pentru că mă tenta, m-am dus. Așa am ajuns la mall-ul de cartier Liberty Center. Am corupt-o și pe Elena. Mitzi ar fi vrut dar nu a putut să plece de la job la vreme. Da, că asta se întâmpla pe vremea primei mari zăpezi și mai exact al gerului de după. Foarte mișto filmul 3D, cu limitări în ce privește 3D-izarea picturilor, care nu era deloc ok. În rest clădiri, sculpturi, da, mișto. Cadrele cu lumina pe fața lui David, adică ceva ce din perspectiva ta de omuleț care privește mai de jos n-ai cum să vezi... neprețuite!


Pe 2 martie a fost petrecerea surpriză de ziua Conului. În complicitate cu Mimi, care ieșise chipurile să ia Cola, ne-am adunat cu toții la magazin și am venit grămadă la ei acasă pe capul Conului, care  chiar a fost un pic surprins. Doar că Piți și prietenul ei, care crezuseră că noi am ajuns deja așa că au intrat direct , cu vreo 15 minute înaintea noastră... au dres ei busuiocul, cum că am venit să te sărbătorim hai noroc, dar... În imaginea de mai sus, damigeana cu vișinată.

 Tot în martie, pe 10, am fost la Salonul Bicicletei la Romexpo. Vreme bunuță, mă îmbia chiar să și alerg. Am ajuns pe la trei jumate, m-am fleoșcăit printre bălțile din parcarea Romexpo până am ajuns la intrarea dinspre facultatea româno-americană. Aici o atmosferă de grătarageală maximă, am prins într-o poză cu reclama sufletul comerțului micilor... Printre valuri de fum și mirosuri de mici sfârâind pe grătar am ajuns la pavilionul C, la Salonul bicicletei. Eram și curioasă, mă și înscrisesem la o oră de cycling cu unii de la o sală de prin zonă.

A doua zi, duminică, pe 11, pentru că aveam musai chef și să alerg în aer liber - în sfârșit! prima dată anul ăsta! - dar și să înot, am cugetat eu și am concluzionat că la Park Lake aș putea să le lipesc cel mai bine - o tură de alergare prin IOR-Titan, pe conturul lacurilor, urmat apoi de o sesiune de înot în piscina de la Park Lake. Zis și făcut. Doar că am constatat (de fapt mi-am reamintit) că e de rahat alergatul cu rucsacul cu schimburi în spinare, și neplăcut slalomul prin mulțime.

Buuun, deci plantarea Pastel, inițial plănuită pe 3 martie a picat din cauze de iarnă și ger. Și s-a amânat două weekend-uri, până pe 17 martie.

Deci pe 17 martie, sâmbătă, pe o vreme bună de plantat, adică nici rece nici prea caldă, am ajuns la Chirnogi, Călărași. Am plantat plopi. A fost chiar foarte mișto, și am avut spor, am muncit cu drag. În 20 de inși, majoritar gagici, am reușit să plantăm 220 de copaci, poate chiar mai mulți. A fost de pomină prânzul, cu ciorba de fasole, mămăliga și toate cele, toate bune, apoi cu începutul de ploaie fix când ziceam că ne întoarcem la treabă, bașca defecțiunea la autocar. Cun stătea și căscam gura așteptând să repare nea' șoferul autocarul, a ieșit și soarele, am văzut și un ditamai solul de berze care tocmai se întorcea în țară. După asta totul a mers uns, fără probleme.

Așa... tot în martie, mai exact pe 18, duminică, tot cu Elena - pentru că ea mi-a vorbit pentru prima dată de acest muzician - am fost la Arcub, la concertul La vida Loca, al flautistului Matei Ioachimescu și al pianistului Alfredo Ovalles. Absolut minunat, a combătut cu succes duminica mohorâtă, ploios-ninsă rece și cu vânt intens.

Uf, și gataa
A, da, și pentru că dinții mei lăsați în paragină s-au răzbunat dureros, am fost nevoită să nu-i mai las în părăsire și să caut un dentist bun. Găsit, mulțumită lui Bobby.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş