Treceți la conținutul principal

Odeon, AR şi VR

Că tot se revarsă peste noi tehnologii noi, iacă am ajuns şi eu să mă uit ca vițelul la poarta noua la diverse chestii... Ocazia a fost o vizită la teatrul Odeon. Cu Terra. La fața locului am aflat că era Ziua mondială a teatrelor, de aceea aveau tururi ghidate şi intrare liberă. 

Oamenii se pregătiseră serios şi pe lângă ce se putea vedea cu ochiul liber prin teatru, am descoperit cu ajutorul Augmented Reality (AR) imagini de epocă cu clădirea teatrului, cu actori, cu inaugurarea, filmulețe de epocă, în fine, multe lucruri interesante. Suportul pt AR erau nişte lucrări artistice despre care ai fi zis că sunt tablouri moderne, dar care privite prin intermediul telefoanelor şi al aplicației culturesc100 îți dezvăluiau acele imagini şi filmulețe de care vorbeam mai devreme.


Odată intrați din foyer în hol ne-a fost prezentat un filmuleț cu date interesante despre istoria clădirii şi personalitățile artistice care şi-au legat soarta de acest teatru.

Apoi am vizitat sala mică de la subsol, cu instalația de vizualizat emoțiile spectatorului. Amuzant.



După asta am urcat scara şi am ajuns în holul mare unde ne aşteptau costumele Doinei Levința.



Am urcat apoi în sala mare la balcon, apoi am coborât jos, în sala mare. Aici ne-a aşteptat o experiență Virtual Reality, deoarece cu ochelarii VR vedeai în jurul tău în sală personaje de epocă, ba o demoazelă cochetă, ba un soldat, ba un filfizon a la Caragiale, iar pe scenă vedeai începutul unui spectacol de pe vremuri.

Apoi am făcut o incursiune pe scenă apoi în culise.






Apoi, când credeam că gata, am mai re-intrat în sală pentru momentul-surpriză. Sala are, de la începuturile ei, tavanul decapotabil! A fost foarte tare. S-au lansat baloane spre luna de afară.
Ce pot spune, chiar a fost frumos, antrenant și surprinzător. O surpriză plăcută.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...