Treceți la conținutul principal

bruiaj

Azi, de la un moment dat parcă ceva a început să mă bruieze, să îmi bruieze seninătatea. Un soi de tensiune în eter, o nerăbdare, o precipitare. Aripi de fluturi de noapte.

Aş alerga, aş sări, dar aşa cumva cu draci, cu nervi, cu ciudă. Da' să mor io dacă ştiu de ce, dacă am vreun motiv.

Am conştientizat că am o stare stranie în timp ce trăgeam o plimbărică spre Lidl ca să îmi iau mănuşi de ciclism.

Mergeam, era soare, tufele înverzeau, mergeam atentă să evit rahații de câine şi brusc mi-am zis că m-aş duce fără să mă mai întorc în lumea largă, aşa aiurea. Apoi am făcut mişto de mine şi mi-am zis că aşa or face diverşi care brusc pleacă şi gata.

La întoarcere am mers pe cealaltă parte de drum, cea în plin soare şi m-am pomenit că aproape galopam, parcă mă mâna ceva să mă precipit, să mă grăbesc să respir agitat, deşi chiar nu aveam motiv. O agitație difuză şi fără rost, care nu vrea să mă lase să gust pe îndelete razele de soare, vânticelul, iarba ce înverzeşte şi floricelele care se străduiesc să se ridice din pământ.

Astrele sau energiile sau mama măsii mi-au dat şi mai pe seară o stare ciudată, când am simțit aproape fizic că ceva, undeva, s-a schimbat, ceva ce nu îmi e favorabil. Am simțit ceva ca şi cum rotițele universului au ronțăit o mişcare nouă în defavoarea mea şi a recentei mele seninătăți.
Ce o mai fi şi ce surprize mă mai pasc oare?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
3 comentarii
Citiți mai multe

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe