micutze aberatzii

Am profitat de vremea caldă, perfectă pentru alergat şi am ieşit la prima alergare pe anul ăsta în Herăstrău. Că sună tare aiurea "prima alergare în regele Mihai". Frunzulițe, câteva floricele mai curajoase pe jos, iarbă înviorată pe alocuri, câteva rațe şi vaporaşe. Destul de puțini alergători, am văzut mai mulți când mă întorceam. O alergare reconfortantă, dacă nu vorbeam cu Nico să ne vedem la târgul de la intrarea Charles de Gaulle cred că puteam să mai dau o jumătate de tură. Seara, teatru. Aveam bilete luate la Căsătorie în trei la Teatrelli, o comedie de situație relaxantă, fără pretenții.  Mariei nu i-a plăcut, lui Cris şi mie da. După am mai stat la o bere să ne mai punem la punct cu cine ce mai face şi să punem la cale următ...

Că tot se revarsă peste noi tehnologii noi, iacă am ajuns şi eu să mă uit ca vițelul la poarta noua la diverse chestii... Ocazia a fost o vizită la teatrul Odeon . Cu Terra. La fața locului am aflat că era Ziua mondială a teatrelor, de aceea aveau tururi ghidate şi intrare liberă.  Oamenii se pregătiseră serios şi pe lângă ce se putea vedea cu ochiul liber prin teatru, am descoperit cu ajutorul Augmented Reality (AR) imagini de epocă cu clădirea teatrului, cu actori, cu inaugurarea, filmulețe de epocă, în fine, multe lucruri interesante. Suportul pt AR erau nişte lucrări artistice despre care ai fi zis că sunt tablouri moderne, dar care privite prin intermediul telefoanelor şi al aplicației culturesc100 îți dezvăluiau acele imagini şi filmulețe de care vorbeam mai devreme. Odată intrați din foyer în hol ne-a fost prezentat un filmuleț cu date interesante despre istoria clădirii şi personalitățile artistice care şi-au legat soarta de acest teatru. Apoi am vizitat s...

Azi, de la un moment dat parcă ceva a început să mă bruieze, să îmi bruieze seninătatea. Un soi de tensiune în eter, o nerăbdare, o precipitare. Aripi de fluturi de noapte. Aş alerga, aş sări, dar aşa cumva cu draci, cu nervi, cu ciudă. Da' să mor io dacă ştiu de ce, dacă am vreun motiv. Am conştientizat că am o stare stranie în timp ce trăgeam o plimbărică spre Lidl ca să îmi iau mănuşi de ciclism. Mergeam, era soare, tufele înverzeau, mergeam atentă să evit rahații de câine şi brusc mi-am zis că m-aş duce fără să mă mai întorc în lumea largă, aşa aiurea. Apoi am făcut mişto de mine şi mi-am zis că aşa or face diverşi care brusc pleacă şi gata. La întoarcere am mers pe cealaltă parte de drum, cea în plin soare şi m-am pomenit că aproape galopam, parcă mă mâna ceva să mă precipit, să mă grăbesc să respir agitat, deşi chiar nu aveam motiv. O agitație difuză şi fără rost, care nu vrea să mă lase să gust pe îndelete razele de soare, vânticelul, iarba ce înverzeşte şi flo...

Din nou m-am gândit că o imensă parte din viața noastră și din noi înșine e construită din și pe ficțiuni. Sau mai simplu spus, povești. Ne hrănim cu povești, cu imagini, cu percepții - și pe baza lor construim alte povești, mai complexe. Mă gândeam zilele trecute, în timp ce mergeam cu autobuzul pe Drumul Sării, cât din ceea ce credem despre noi e o poveste, o proiecție... Atât a noastră proprie despre noi, dar în plus combinată și cu cea a altora. Asta cumva explică de ce atunci când cineva are amnezie și nu mai știe cine e, și nici alții nu știu cine e, poate deveni complet altă persoană, cumva în funcție de noile așteptări ale celorlalți și ale sale... Sau, alt fel de exemplu, mă gândeam la Tibi Ușeriu , care, și cu ajutorul altora care au vrut să creadă în el, și-a schimbat complet viața. Două extreme, una creată de întâmplare, alta de voință + împrejutări. Da, ideea e că de cele mai multe ori ne limităm singuri, gândindu-ne „nu pot” sau „mi-e frică” sau „eu nu sunt așa”. (...

Cap greu minte slow-mo. Neuronii de bere zăngăne ca un nisip fin într-un cap semi-gol. Da' e bine, trece repede. Mai beau apă, mai înot nişte lungimi de bazin şi se spală şi neuronii. Aseară o serbarăm pe Mitzi. Tradiționalul Open Pub, bere, trăncăneli, dans pe rupte. M-am bucurat să o revăd pe Ana Mihă cu gemenii şi soțul, ăia micii au făcut haos total cât au stat, sunt nişte băieței tare vioi şi neastâmpărați. Ce mai, a fost o petrecere tare reuşită.

Da, așa-i când ba n-ai timp ba n-ai chef... rămâne blogul în paragină şi nici nu mai știi ce naiba ai făcut de la ultima postare până acum.  ------ (Loaded  cu întârziere de o zi) Excepție sau perturbare in the matrix - postarea de ieri seară s-a publicat înaintea ăsteia de acum, pentru că asta  (care era gata mai înainte)  nu a vrut să se posteze de pe telefon, a rămas înțepenită în eter.... ------- O să încerc să îmi storc creierii și măcar să fac o listă cu ce drăcii am făcut în timpul ăsta, doar-doar revine și vreo amintire mai colorată sau vreo experiență care merită dezvoltată pe larg... Ia să vedem. Excursii? de Revelion, la Arcuș, cu Gașca noastră mocăită - mulțumită lui Domi, care și-a revenit și a luat inițiativa discuțiilor cu doamna Magda. Aici e loc de vorbit despre Odorheiul Secuiesc, Miercurea Ciuc, Csikisor şi cețuri. Ianuarie? Da, a fost excursia cu Asociația De ce România la Cabana Diham. Am urcat din Azuga, prin pădure a începu...

Ninge. E joi, 22 martie şi de duminică ninge în fiecare zi. Şi e ger. Asta după ce cu o săptămână în urmă a fost cald, a plouat, am prins şi un curcubeu, am plantat plopi, am văzut un stol mare de berze venind acasă, iar cu un weekend în urmă alergasem prin IOR la mânecă scurtă. Şi cu toate astea... e primăvară. E deghizată, e capricioasă, şi-a degerat florile de corcoduş de la geam, şi-a troienit berzele care stau pe câmp şi îngheață... Chiar aşa sucită parcă n-a mai fost de când am eu amintiri. Mă bucur şi eu printre picături sau fulgi ba de un curcubeu, ba de-o impresie, ba de nişte raze de soare, ba de o ninsoare, ba de un porumbel refugiat, ba de un înot pe săturate... Senzații de primăvară, ca de copac prin care se dezgheață seva. Ceva imaterial p...