Nu știu exact cum, dar văd că iarăși am uitat să mai scriu pe blog.
O să reiau cu Maramureșul mai încolo, cred că mă și plictisisem să scriu sau nu știu ce, o să reiau firul călătoriilor maramureșene când oi avea mai mult timp (și chef).
Între timp am mai fost în divese călătorii mișto, pe la teatre, evenimente, chetii trestii și mi-e că dacă nu apuc să scriu acuș de ele o să le uit definitiv.
Deci ia să îmi adun mințile și amintirile și să trec în revistă ce-a fost și apoi oi vedea ce merită dezvoltat pe larg separat.
A fost festivalul național de teatru, unde, mulțumită Mariei (din gășcuța de la dansuri) care a avut timp să se informeze, am mers la două piese, Înaintea erei noastre la Green Hours și Rovegan la Replika.
Și, între cele două piese din FNT, cumva la inițiativa Iuliei am ajuns la concertul de la Sala Radio al lui Răzvan Suma, „Vă place... Beethoveen?”.
Tot așa - din inițiativa altcuiva - vorbisem cu Livia să mergem la un spectacol la un nou teatru independent, Apollo 111, Pulverizare se numește.
A, și mai înainte, în octombrie, fusesem cu fetele de la dansuri la Boema, la Operă.
Ca excursii, în noiembrie am fost „La vânătoare de nori prin Bucegi” cu Andinio (Călător prin România)... Iar de 1-3 decembrie, tot cu Andinio, la Cricova - Chișinău - Iași - Miclăușeni.
Așa, și încă una, înainte de ziua Raliței și de Halloween, în weekendul ala dinainte am fost la social dance party la Hobbydance, la sala lui Iustin de la Dimitrie Leonida.
A, și era să uit, la Teatrul Act, cu Marcel Iureș, spectacolul „Absolut!”.
Și cel mai de curând, mulțumită unui noroc chior, prin Pastel via centrul cultural al MAI, am prinit invitația la spectacolul AAA al G53 (în regia lui Chris Simion Mercurian).
Oi fi ratat ceva? Nu-i exclus. Da' în mare cam astea au fost noutățile de final de octombrie - noiembrie - început de decembrie.
Pseudo-cronicuță teatrală subiectivă
1. Înaintea erei noastre. La Green Hours. Așa, la prima vedere, așa, o comedioară de râsu'-plânsu'. Not bad, dar nici extraordinară. Personal, dincolo de situațiile amuzante care erau trasate cu tușe prea grosolane, dedesubturile triste ale unei realități prea realie chiar și astăzi... Dar dincolo de astea... un mesaj, un ceva mai profund... nu. De fapt cam asta e senzația cu care am rămas. Mai ales dacă te întreabă cineva cum era piesa despre ce... o rezumi într-o propoziție și în rest nu mai rămâne nimic, cade tot - culori, tușe, joc actoricesc.
2. Rovegan. La centrul cultural Replika. Un spectacol bun, dar profund și greu. Greu din cauza realității pe care o descrie, a fenomenului pe care-l abordează chiar dacă pentru digerabilitate e montat într-un cadru gen basm modern. Mie mi-a plăcut mult de tot. Iar dacă ziceam mai sus de primul spectacol că era prea subțirel ca mesaj, ăsta avea mesaj de să nu-l poți duce. Cum ar fi în zilele noastre basmul Capra cu trei iezi dacă protagonista, capra, ar fi din Vaslui, să zicem. Desigur, ar pleca să-și găsească de muncă în Italia ca să își poată hrăni iezii. Și de aici putem urmări destinul generic al atâtor familii aflate în situația asta. Și nu e de bine.
3, Pulverizare. La Apollo 111. Un spectacol bun, interesant, tot cu o tematică profundă și implicații venite din realitate. Mult mai metaforic, evident și în alt stil decât Rovegan. Corporatism, dezidividualizare, automatizare, golire de suflet și de conținut - boli ale societății contemporane, măști în care recunoaștem persoane cunoscute, situații știute, tendințe reale. Mi-a plăcut mult. A avut și varietate, poveștile celor patru personaje au sens și separta și împreună, totul ne creează un tablou mai larg, al societății de consum care ne domină.
4. Absolut. La teatrul Act. Un one man show delicios. Ivan Turbincă e Ivan Turbincă, cine a citit povestea de Ion Creangă știe despre ce e vorba. Aici totul e dat de contextualizare, și, mai ales, de jocul lui Iureș. Ce a spus le Liternet Dan Boicea e mai mult decât mi-a trecut mie prin cap, dar e exact în spiritul a ce gândesc și eu despre această piesă și Marcel Iureș.
5. A.A.A. #AtractieAdmiratieAtentie. Jucat în deplasare, până viitorul teatru Grivița 53 se va construi. Un spectacol foarte bun, interesant, cu multă substanță, tratând o temă eternă într-un context actual - iubirea și relațiile. Mi-a plăcut foarte mult. Dificultatea și chiar imposibilitatea de a relaționa, de a face iubirea să dureze sunt obstacolele cele mai des întâlnite în calea unei iubiri și relații de durată. Cei trei A (Atracție Admirație Atenție) sunt cei trei magici care dau consistență și durată, contracarând forța centrifugă a cursului vieții.
Impresii muzicale
Vă place Beethoveen? cu Răzvan Suma și Daniel Goiți. La sala Radio. A fost minunat. Deconectant, relaxant, pur și simplu frumos.
Boema. La Opera Română. Operă clasică, fără surprize moderniste, frumoasă, cursivă. Parcă aș fi obiectat ceva la volumul vocii lui Rodolfo la început, pe parcurs parcă s-a mai încălzit și a recuperat decalajul față de alte voci. Dar poate doar mi s-a părut mie. Sau o fi avut solistul o zi mai grea, cine știe.
Despre cele două călătorii o să scriu separat, că merită din plin, fiecare dintre ele.
O să reiau cu Maramureșul mai încolo, cred că mă și plictisisem să scriu sau nu știu ce, o să reiau firul călătoriilor maramureșene când oi avea mai mult timp (și chef).
Între timp am mai fost în divese călătorii mișto, pe la teatre, evenimente, chetii trestii și mi-e că dacă nu apuc să scriu acuș de ele o să le uit definitiv.
Deci ia să îmi adun mințile și amintirile și să trec în revistă ce-a fost și apoi oi vedea ce merită dezvoltat pe larg separat.
A fost festivalul național de teatru, unde, mulțumită Mariei (din gășcuța de la dansuri) care a avut timp să se informeze, am mers la două piese, Înaintea erei noastre la Green Hours și Rovegan la Replika.
Și, între cele două piese din FNT, cumva la inițiativa Iuliei am ajuns la concertul de la Sala Radio al lui Răzvan Suma, „Vă place... Beethoveen?”.
Tot așa - din inițiativa altcuiva - vorbisem cu Livia să mergem la un spectacol la un nou teatru independent, Apollo 111, Pulverizare se numește.
A, și mai înainte, în octombrie, fusesem cu fetele de la dansuri la Boema, la Operă.
Ca excursii, în noiembrie am fost „La vânătoare de nori prin Bucegi” cu Andinio (Călător prin România)... Iar de 1-3 decembrie, tot cu Andinio, la Cricova - Chișinău - Iași - Miclăușeni.
Așa, și încă una, înainte de ziua Raliței și de Halloween, în weekendul ala dinainte am fost la social dance party la Hobbydance, la sala lui Iustin de la Dimitrie Leonida.
A, și era să uit, la Teatrul Act, cu Marcel Iureș, spectacolul „Absolut!”.
Și cel mai de curând, mulțumită unui noroc chior, prin Pastel via centrul cultural al MAI, am prinit invitația la spectacolul AAA al G53 (în regia lui Chris Simion Mercurian).
Oi fi ratat ceva? Nu-i exclus. Da' în mare cam astea au fost noutățile de final de octombrie - noiembrie - început de decembrie.
Pseudo-cronicuță teatrală subiectivă
1. Înaintea erei noastre. La Green Hours. Așa, la prima vedere, așa, o comedioară de râsu'-plânsu'. Not bad, dar nici extraordinară. Personal, dincolo de situațiile amuzante care erau trasate cu tușe prea grosolane, dedesubturile triste ale unei realități prea realie chiar și astăzi... Dar dincolo de astea... un mesaj, un ceva mai profund... nu. De fapt cam asta e senzația cu care am rămas. Mai ales dacă te întreabă cineva cum era piesa despre ce... o rezumi într-o propoziție și în rest nu mai rămâne nimic, cade tot - culori, tușe, joc actoricesc.
2. Rovegan. La centrul cultural Replika. Un spectacol bun, dar profund și greu. Greu din cauza realității pe care o descrie, a fenomenului pe care-l abordează chiar dacă pentru digerabilitate e montat într-un cadru gen basm modern. Mie mi-a plăcut mult de tot. Iar dacă ziceam mai sus de primul spectacol că era prea subțirel ca mesaj, ăsta avea mesaj de să nu-l poți duce. Cum ar fi în zilele noastre basmul Capra cu trei iezi dacă protagonista, capra, ar fi din Vaslui, să zicem. Desigur, ar pleca să-și găsească de muncă în Italia ca să își poată hrăni iezii. Și de aici putem urmări destinul generic al atâtor familii aflate în situația asta. Și nu e de bine.
3, Pulverizare. La Apollo 111. Un spectacol bun, interesant, tot cu o tematică profundă și implicații venite din realitate. Mult mai metaforic, evident și în alt stil decât Rovegan. Corporatism, dezidividualizare, automatizare, golire de suflet și de conținut - boli ale societății contemporane, măști în care recunoaștem persoane cunoscute, situații știute, tendințe reale. Mi-a plăcut mult. A avut și varietate, poveștile celor patru personaje au sens și separta și împreună, totul ne creează un tablou mai larg, al societății de consum care ne domină.
4. Absolut. La teatrul Act. Un one man show delicios. Ivan Turbincă e Ivan Turbincă, cine a citit povestea de Ion Creangă știe despre ce e vorba. Aici totul e dat de contextualizare, și, mai ales, de jocul lui Iureș. Ce a spus le Liternet Dan Boicea e mai mult decât mi-a trecut mie prin cap, dar e exact în spiritul a ce gândesc și eu despre această piesă și Marcel Iureș.
5. A.A.A. #AtractieAdmiratieAtentie. Jucat în deplasare, până viitorul teatru Grivița 53 se va construi. Un spectacol foarte bun, interesant, cu multă substanță, tratând o temă eternă într-un context actual - iubirea și relațiile. Mi-a plăcut foarte mult. Dificultatea și chiar imposibilitatea de a relaționa, de a face iubirea să dureze sunt obstacolele cele mai des întâlnite în calea unei iubiri și relații de durată. Cei trei A (Atracție Admirație Atenție) sunt cei trei magici care dau consistență și durată, contracarând forța centrifugă a cursului vieții.
Impresii muzicale
Vă place Beethoveen? cu Răzvan Suma și Daniel Goiți. La sala Radio. A fost minunat. Deconectant, relaxant, pur și simplu frumos.
Boema. La Opera Română. Operă clasică, fără surprize moderniste, frumoasă, cursivă. Parcă aș fi obiectat ceva la volumul vocii lui Rodolfo la început, pe parcurs parcă s-a mai încălzit și a recuperat decalajul față de alte voci. Dar poate doar mi s-a părut mie. Sau o fi avut solistul o zi mai grea, cine știe.
Despre cele două călătorii o să scriu separat, că merită din plin, fiecare dintre ele.
Comentarii