Trăim niște vremuri tulburi și, dincolo de păreri, cei ajunși la guvernare schimbă legi în favoarea lor.
Ce înseamnă, ca implicații, asta? De aici încep speculațiile și scenariile și posibilitățile.
Consider că, în acest moment suntem deja așa de sictiriți de tot și toate că aproape nu ne mai pasă. Sau negăm că e important. Sau ne luăm lumea în cap. Sunt n variante.
Partea proastă e că toate astea nu s-au produs brusc, adică hop! au apărut ăștia, au votat și asta e. Cei 28 de ani de la schimbarea regimului au adus, pic cu pic, noi am adus pic cu pic situația în halul ăsta.
E exact ca atunci când vrei să fierbi o broască vie. Dac-o arunci în apă clocotită, o să sară și o să fugă. Dacă o pui în oală cu apă călduță și apoi aprinzi sub oală un foc mic, broasca nu se prinde, și, când simte că e nasoală treaba e pe jumătate fiartă.
Așa că am impresia că noi suntem exact așa, pe trei sferturi deja fierți, duși, inerți, morți. Și nici nai prea avem cum să ne salvăm.
Pentru că i-am crezut pe unii sau pe alții. Pentru că am credut în democrație. Sau în social-nu-știu-ce-ism. Pentru că ne-am concentrat pe micile noastre treburi cotidiene, pe micile noastre mizerii, pe deadline-uri, pe carieră, pe supraviețuire, și i-am lăsat pe alții - pe ăia care și-au dorit musia să facă asta - să ne conducă, pe noi ca națiune, pe noi, ca țară. Și n-am avut deloc grijă să fm exigenți cu cine-s indivizii. Ne-au făcut, ne-au păcălit, ba unii, ba alții.
Dar grozăvia e că... de fapt, cred că toți politicienii își doresc asta: să fie ei bine mersi, bogați, cu putere de decizie, să facă orice vor și nimeni să nu-i ia la întrebări sau să îi tragă la răspundere vreodată. Doar că în țări cu o societate și cultură civică mai dezvoltată e mai greu. Așa că se întâmplă aici. Și iată, nu doar aici.
Până acum vreo două zile credeam că doar la noi e posibil așa ceva. Dar nu. Ceva similar s-a întâmplat recent în Polonia. Nu sunt știri pe surse, e pe bune. Și cred că au mai fost niște țări unde legislativul a votat legi favorabile corupției și abuzului de putere, parcă prin Spania?! Nu aruncați cu roșii, dar carcă acum vreun an America îi soma să schimbe ceva de votasera ăia cam ca ai noștri. Pare a fi un trend. Probabil momentan e la nivel de experiment. Ba ici, ba colo, probabil pe diverse rețete. Vorba aceea perseverează, până îți iese cozonacul pufos.
Dar... dacă are succes... Mă tem că spre asta va aluneca lumea modernă. Visurile umede ale celor aflați la nivel decizional, de a fi mici (sau mari) regi... se vor materializa, mai devreme sau mai târziu. Dacă vor reuși să aplice rețeta de succes și broaștele nu vor reacționa decât prea târziu.
Iluzia noastră, cum că cei pe care îi alegem vor binele nostru, al țării, al lumii... că ce fac ei este spre binele și progresul nostru... se bazează pe premisa că ei ar fi niște oameni mai buni, mai deștepți, mai omenoși decât majoritatea dintre noi. Și, din păcate, se pare că realitatea dovedește că e exact pe dos: ei sunt mai proști, mai lipsiți de viziune, mai egoiști, mai hoți și mai psihopați ca imensa majoritate a omenirii. Și, normal, cu niște hoți idioți psihopați la cârmă, unde ne putem aștepta să ajungem?!
Dar... Ei au putere asupra noastră doar atâta vreme cât noi îi ascultăm și facem ce ne zic și impun ei.
There is no spoon. Ceea ce ne fac ei e să ne proiecteze, strop cu strop, în propriile noastre minți, colivii în care ne închidem singuri.
Ce înseamnă, ca implicații, asta? De aici încep speculațiile și scenariile și posibilitățile.
Consider că, în acest moment suntem deja așa de sictiriți de tot și toate că aproape nu ne mai pasă. Sau negăm că e important. Sau ne luăm lumea în cap. Sunt n variante.
Partea proastă e că toate astea nu s-au produs brusc, adică hop! au apărut ăștia, au votat și asta e. Cei 28 de ani de la schimbarea regimului au adus, pic cu pic, noi am adus pic cu pic situația în halul ăsta.
E exact ca atunci când vrei să fierbi o broască vie. Dac-o arunci în apă clocotită, o să sară și o să fugă. Dacă o pui în oală cu apă călduță și apoi aprinzi sub oală un foc mic, broasca nu se prinde, și, când simte că e nasoală treaba e pe jumătate fiartă.
Așa că am impresia că noi suntem exact așa, pe trei sferturi deja fierți, duși, inerți, morți. Și nici nai prea avem cum să ne salvăm.
Pentru că i-am crezut pe unii sau pe alții. Pentru că am credut în democrație. Sau în social-nu-știu-ce-ism. Pentru că ne-am concentrat pe micile noastre treburi cotidiene, pe micile noastre mizerii, pe deadline-uri, pe carieră, pe supraviețuire, și i-am lăsat pe alții - pe ăia care și-au dorit musia să facă asta - să ne conducă, pe noi ca națiune, pe noi, ca țară. Și n-am avut deloc grijă să fm exigenți cu cine-s indivizii. Ne-au făcut, ne-au păcălit, ba unii, ba alții.
Dar grozăvia e că... de fapt, cred că toți politicienii își doresc asta: să fie ei bine mersi, bogați, cu putere de decizie, să facă orice vor și nimeni să nu-i ia la întrebări sau să îi tragă la răspundere vreodată. Doar că în țări cu o societate și cultură civică mai dezvoltată e mai greu. Așa că se întâmplă aici. Și iată, nu doar aici.
Până acum vreo două zile credeam că doar la noi e posibil așa ceva. Dar nu. Ceva similar s-a întâmplat recent în Polonia. Nu sunt știri pe surse, e pe bune. Și cred că au mai fost niște țări unde legislativul a votat legi favorabile corupției și abuzului de putere, parcă prin Spania?! Nu aruncați cu roșii, dar carcă acum vreun an America îi soma să schimbe ceva de votasera ăia cam ca ai noștri. Pare a fi un trend. Probabil momentan e la nivel de experiment. Ba ici, ba colo, probabil pe diverse rețete. Vorba aceea perseverează, până îți iese cozonacul pufos.
Dar... dacă are succes... Mă tem că spre asta va aluneca lumea modernă. Visurile umede ale celor aflați la nivel decizional, de a fi mici (sau mari) regi... se vor materializa, mai devreme sau mai târziu. Dacă vor reuși să aplice rețeta de succes și broaștele nu vor reacționa decât prea târziu.
Iluzia noastră, cum că cei pe care îi alegem vor binele nostru, al țării, al lumii... că ce fac ei este spre binele și progresul nostru... se bazează pe premisa că ei ar fi niște oameni mai buni, mai deștepți, mai omenoși decât majoritatea dintre noi. Și, din păcate, se pare că realitatea dovedește că e exact pe dos: ei sunt mai proști, mai lipsiți de viziune, mai egoiști, mai hoți și mai psihopați ca imensa majoritate a omenirii. Și, normal, cu niște hoți idioți psihopați la cârmă, unde ne putem aștepta să ajungem?!
Dar... Ei au putere asupra noastră doar atâta vreme cât noi îi ascultăm și facem ce ne zic și impun ei.
There is no spoon. Ceea ce ne fac ei e să ne proiecteze, strop cu strop, în propriile noastre minți, colivii în care ne închidem singuri.
Comentarii