Târgu Mureș și campingul de la Petrești - Concediu 2017 ep.2

Dimineața ne-a trezit soarele şi setea. Pe unii mai devreme, pe alții mai târziu. Am făcut ochi şi, după un mic dejun din proviziile din bagaj, ne-am strâns catrafusele. Nu foarte devreme, după un show al celor 3 cocoşi ai locului şi o reprezentație a unui cățel junior simpatic care era disperat să se joace cineva cu el, am pus toate cele în maşini şi am purces la drum mai departe. Planul era să vizităm Târgu Mureş şi pe seară să ajungem la campingul de la Cheile Turzii. Am ajuns în Târgu Mureş în miezul zilei, pe o căldură destul de zăpuşitoare. Am parcat undeva aproape de cetate. Cum principalul obiectiv conform google era cetatea, am găsit-o şi am vizitat-o. Interesantă, frumos şi cam modern pentru gustul meu renovată. Am ocolit-o pe toate părțile,  am făcut poze, am vizitat nişte expoziții de pictură şi fotografie. De fapt, expoziția de la parter era de grafică completată cu un fel de pastel în puține nuanțe - maro şi albastru, în principal. Foarte frumoase, şi dacă nu eram aşa zgârcită mi-aş fi luat măcar una.

La etaj era o expoziție foto autorul era un nene pitoresc, păcat că uit mereu numele. Fotografiile erau expresive şi unele în tehnici diferite - unele erau gen fotoreportaj, altele erau mixate şi colate artistic în photoshop, altele erau compoziții studiate, artistice dar doar foto. Mixurile nu m-au încântat, dar restul da.

Ne-am învârtit destul de mult prin cetate, era mare şi avea destule puncte de atracție. Partea centrală avea, în afară de vechea biserică, en spațiu expozițional şi de relaxare modern, cu acea cupolă de lemn inovativă. Tot in curtea interioară se monta o scenă şi se făceau teste de sunet - seara urma să fie un concert.

După ce ne-am învârtit o grămadă prin cetate am decis să ieșim și în centru, să căutăm unde să mâncăm și să mai aruncăm un ochi la ce mai e pe străzile din centru. Cât timp am stat la masă într-un loc drăguț dar un pic scumpuț, undeva intrând pe un gang aspectuos, Taverna diavolului se numea localul mă rog, nici picior de diavol pe acolo, dar deh, reclama... Retras, liniștit, mâncare și băutură  bune.

Apoi am pornit mai departe, tot înainte pe bulevardul care pe google maps îmi apare ca Piața Trandafirilor. Am mers până în dreptul clădirii Consiliului județean și a celei ce adăpostea Palatul culturii. Clădiri frumoase, impresionante, renovate frumos, o plăcere să le pozezi - doar că nu prea încăpeau în poză dintr-o bucată.

Am luat-o apoi pe străduța dintre Consiliul județean și Palatul culturii, descoperind unghiuri noi din care se vedeau frumos cele două clădiri, am văzut și o curte simpatică, curtea bibliotecii municipale, mie mi-a inspirat tihnă şi relaxare.

Apoi am cotit-o undeva la dreapta pe altă străduță, cu case vechi, unele părăginite, altele mai renovate. Aici am găsit o sinagogă fotogenică, din nou am cotit la dreapta şi am ieşit din nou la bulevardul ce înconjura Piața trandafirilor.

Am avut o mică pauză de înghețată undeva după piața teatrului național, am traversat prin fața catedralei ortodoxe, căreia i-am admirat grădina cu trandafiri.

Am mai zărit diverse chestiuțe mişto, un băruleț cochet din care am apucat să pozez doar taburetele de la intrare, o școală veche cu uși cu ornamente sculptate...

Ajunși la mașini am dat bice să ajungem cât de cât pe lumină la campingul din Cheile Turzii. A fost putin cu cântec, în sensul că gps-ul ne-a dus la campingul de lângă cabana Cheile Turzii, unde era grătăreală, gunoaie, multă lume și corturi puține, un loc deloc retras și liniștit, nu ne-a plăcut deloc. Noroc că Diana și-a amintit că parcă nu era așa, că parcă își notase un număr de telefon... Iar Vali și Cătălina o luaseră altfel, fiind mai în spate, așa că i-am trimis pe ei în cercetare după ce-a vorbit Diana la camping și a obținut indicațiile necesare. Așa că am făcut cale întoarsă, am trecut iar autostrada și am luat-o înspre celălalt capăt al Cheilor Turzii. Peisaje minunate, un apus ireal de frumos dar de nepozat din mașină, din păcate. Era o combinație de roșu cu indigo ceva incredibil. Poza asta e de dinainte, când eram în cealaltă parte a cheilor, la campingul grătăresc.

Am ajuns în Petrești la căderea nopții, se întunecase, dar tot ne-am oprit la buticul din sat să luăm d-ale berii și d-ale gurii. Apoi am bâjbâit și în cele din urmă am găsit campingul din Petreștii de jos. Intrarea se făcea pe un podeț peste un râuleț (cică Hasdate îl cheamă). La buticul din sat tanti de la tejghea ne zicea că vine o mare ploaie dupa cum s-arată. Așa că ne-am repezit să punem corturile - și bine am făcut, că a tras niște răpăieli. Dar nu ceva ieșit din comun.
Cum a stat nițel ploaia cum am ieșit și ne-am îndreptat spre zona centrală a campingului, unde era făcut și un foc de tabără, înconjurat de niște fotolii de lemn futuriste - o să le vedeți în memoriile despre ziua 3. Noi ne-am îngrămădit într-un foișor dreptunghiular cu toate proviziile și am tras o mare masă câmpenească cu de toate de la toți. A fost veselie, ce să mai!