Dimineața, la cafea, am mai dezbătut o dată ce și în ce ordine să vizităm. Unii ar fi vrut să facem Piatra Secuiului, dar din fericire s-a decis să rămână pe următoarea zi.
Plecând spre chei, am trecut prin Rimetea, apoi prin Colțești, o zonă frumoasă, cu dealuri pitorești. Am ajuns la o mică trecere numită Cheile Vălișoarei, unde ne-am oprit puțin, pentru că ne-a plăcut foarte mult peisajul. Depășiserăm și un restaurant în formă de castel, pitoresc și el, iar acum eram pe o vale ce se contura ca o trecere printre coame stâncoase. Un pârâiaș - Vălișoara, presupun - trecea neobservat prin dreapta drumului. Am văzut că se contura și un traseu pe acolo, ceva cu o peșteră, ne-am propus să revenim și să le cercetăm - bineînțeles că ideea a rămas în cimitirul ideilor bune
Așadar ne-am îmbarcat în mașini și am pornit spre Cheile Râmețului. Cer acoperit, drum aglomerat pe o porțiune, în cele din urmă am intrat pe chei. Am mers cu mașinile până la ultimul loc unde ne puteam lăsa mașinile și gata, ia-o pe potecă, tot înainte. Repede am coborât pe malul apei, pe lespezile pietroase, mergând pe bolovani, pietre, uneori și pe lanțuri, peisaj frumos, veselie, un cățel se atașase de noi și ne-a însoțit până unde nu mai putea merge pe uscat, unde s-a atașat de alți turiști care se întorceau.
Am dat și de zone spectaculoase, cum ar fi acest portal de piatră, un fel de ușă pentru uriași.
Iar ceva mai încolo, de aceste căldări de piatră fantastice la baza unor pereți înalți.
Apoi, după căldările astea, traseul trecea prin apa rece și continua pe malul celălalt. Am trecut, daaaar... aici Baftă sau nu mai știu cine a văzut pe o piatră la mal... o viperușcă. Nu ne prea așteptam. Câr mâr, până la urmă n-am mers mai departe, ne-am întors, evitând puiul de viperă.
Întoarcerea a fost mai rapidă, că ne gândeam să ajungem mai repede la Alba Iulia, să halim. Așa că ne-am mișcat mai cu talent și am ajuns la mașini, ne-am îmbarcat, drumuri drumuri, mers, mers și gataaa, am ajuns la Alba-Iulia.
Am parcat undeva relativ aproape de intrarea în cetate și am pornit către ea. Mi-a plăcut mult, mare, frumoasă, îngrijită, peste tot o mulțime de detalii frumoase, decorative. N-am vizitat foarte mult prin interiorul cetății, practic doar am traversat-o, admirând în dreapta și în stânga.
Am ieșit prin partea diametral opusă, unde am dat de un alter ego al KFC-ului, Broaster Chicken - ca logo și culori ce să zic, chiar pare copiat.
Apoi , după ce-am terminat de halit, am pornit-o prin Alba Iulia la vânătoare de SH-uri. N-am avut foarte mare succes, imensa majoritate erau închise, dar spre finalul buclei pe care am făcut-o ca să revenim de unde am plecat am găsit vreo două deschise, unde dacă nu mă înșel am și găsit niște chestii drăguțe.
Apoi din nou prin părculeț către cetate (parcul Unirii cică se numește). De astă dată am luat-o pe lângă zidul exterior al cetății, pe jos, ocolind zidurile în formă de stea cu multe colțuri. A fost frumos, fascinant, a ieșit și soarele din nori și am avut parte de o amiază caldă și frumoasă, cu lumină caldă, fotogenică.
La fiecare colț al cetății era ceva mișto, ceva aparte, ceva de reținut, mai un crenel, mai un ornament, un pomișor, peste tot era ceva frumos.
La un moment dat am dat și de niște ponei simpatici și haț, l-am mângâiat pe unul pe frunte, după care am văzut că mai încolo scria nu atingeți animalele...
Apoi un amănunt frumos a fost șanțul cu apă - mini-heleșteu, unde era plin de pești Koi, dintr-ăia japonezi, multicolori, absolut adorabili.
Plecând spre chei, am trecut prin Rimetea, apoi prin Colțești, o zonă frumoasă, cu dealuri pitorești. Am ajuns la o mică trecere numită Cheile Vălișoarei, unde ne-am oprit puțin, pentru că ne-a plăcut foarte mult peisajul. Depășiserăm și un restaurant în formă de castel, pitoresc și el, iar acum eram pe o vale ce se contura ca o trecere printre coame stâncoase. Un pârâiaș - Vălișoara, presupun - trecea neobservat prin dreapta drumului. Am văzut că se contura și un traseu pe acolo, ceva cu o peșteră, ne-am propus să revenim și să le cercetăm - bineînțeles că ideea a rămas în cimitirul ideilor bune
Întoarcerea a fost mai rapidă, că ne gândeam să ajungem mai repede la Alba Iulia, să halim. Așa că ne-am mișcat mai cu talent și am ajuns la mașini, ne-am îmbarcat, drumuri drumuri, mers, mers și gataaa, am ajuns la Alba-Iulia.
Am parcat undeva relativ aproape de intrarea în cetate și am pornit către ea. Mi-a plăcut mult, mare, frumoasă, îngrijită, peste tot o mulțime de detalii frumoase, decorative. N-am vizitat foarte mult prin interiorul cetății, practic doar am traversat-o, admirând în dreapta și în stânga.
Am ieșit prin partea diametral opusă, unde am dat de un alter ego al KFC-ului, Broaster Chicken - ca logo și culori ce să zic, chiar pare copiat.
Apoi din nou prin părculeț către cetate (parcul Unirii cică se numește). De astă dată am luat-o pe lângă zidul exterior al cetății, pe jos, ocolind zidurile în formă de stea cu multe colțuri. A fost frumos, fascinant, a ieșit și soarele din nori și am avut parte de o amiază caldă și frumoasă, cu lumină caldă, fotogenică.
Apoi un amănunt frumos a fost șanțul cu apă - mini-heleșteu, unde era plin de pești Koi, dintr-ăia japonezi, multicolori, absolut adorabili.
Obosiți de atâta umblat pe jos (am ocolit jumătate din zidul cetății, o distanță considerabilă) ne-am suit în mașini și am purces spre Rimetea. Drumul lung, noi obosiți, am ajuns pe înserate. Noaptea asta am renunțat la cazarea în căsuțe (Baftă-Vera, Cătă-Vali și eu) și am pus corturile. Seara s-a făcut friguț și era și cam umezeală, dar se pare că noi la cort ne-am simțit mai bine decât cei rămași în căsuțe, care au cam dârdâit. La masa de seară cu ciorbă de plic și altele am decis că dimineață, pe frig și pe ceață, pornim să urcăm pe Piatra Secuiului. A fost o discuție administrativă, pentru că trebuia să ne decazăm până la 12, iar noi estimam că o să depășim ora asta, așa că s-a decis că o mașină rămâne la cazare cu toate bagajele noastre ăn ea, cei care nu urcă stau liniștiți la o cafea, iar cu restul de 2 mașini mergem de la cazare până în centrul satului Rimetea de unde pornește traseul.
Comentarii