micutze aberatzii

Dimineața, la cafea, am mai dezbătut o dată ce și în ce ordine să vizităm. Unii ar fi vrut să facem Piatra Secuiului, dar din fericire s-a decis să rămână pe următoarea zi. Plecând spre chei, am trecut prin Rimetea, apoi prin Colțești, o zonă frumoasă, cu dealuri pitorești. Am ajuns la o mică trecere numită Cheile Vălișoarei, unde ne-am oprit puțin, pentru că ne-a plăcut foarte mult peisajul. Depășiserăm și un restaurant în formă de castel, pitoresc și el, iar acum eram pe o vale ce se contura ca o trecere printre coame stâncoase. Un pârâiaș - Vălișoara, presupun - trecea neobservat prin dreapta drumului. Am văzut că se contura și un traseu pe acolo, ceva cu o peșteră, ne-am propus să revenim și să le cercetăm - bineînțeles că ideea a rămas în cimitirul ideilor bune Așadar ne-am îmbarcat în mașini și am pornit spre Cheile Râmețului. Cer acoperit, drum aglomerat pe o porțiune, în cele din urmă am intrat pe chei. Am mers cu mașinile până la ultimul loc unde ne puteam lăsa mașinile ș...

În piața festivalului, la lăsarea serii, cântă Matei Ioachimescu la flaut, împreună cu Alfredo Ovalles la pian. Cântă un gen de muzică de fuziune, cu acorduri braziliene. Pe una dintre melodii, păcat că i-am uitat titlul, chiar la căderea serii, începe să bată vântul. Matei cântă parcă o incantație şamanică, a vrăjit vântul care începe să danseze pe melodie, să onduleze pânza ce acoperă lateralele scenei, ne face pletele să danseze şi ele, rândunelele dansează şi ele în înaltul cerului, împreună cu trei urme de nor. Şi vântul a dansat în ritmul vrăjit al muzicii flautului şi pianului brazilian toată melodia. Şi s-a oprit odată cu ea.

După noaptea furtunoasă am făcut greu ochi dimineața. Ne-am mocăit cu halitul, cu îmbrăcatul și cu strânsul bagajelor, am mai stat să ne luăm la revedere de la gazdă, care ne-a mai povestit despre cuptorul de pământ - pornind discuția de la vasul de lut cu gomboți, pe care un câine de stână reușise să-l spargă, pe când încerca să fure din el vreun gomboț. Apoi în fine pornirăm. Am pornit către Turda, la salină. Am ajuns după ceva vreme. Era full! Parcarea plină ochi, cu greu am găsit loc. În cele din urmă am reușit să ne luăm bilete de intrare șiiii.... tadam! am intrat. Mi-au plăcut galeriile-culoar până la mina în adâncime, m-a impresionat și adâncimea, și... tot. Cu toate că era răcoare bine - afară mureai de cald - a fost mișto. Am renunțat la lift că era o coadă de te lua amețeala, am preferat coborârea pe scări, care și alea erau super aglomerate, dar în cele din urmă am ajuns jos, la zona de distracție. Coadă la toate alea, nu m-a tentat nimic, am preferat să mai coborâm...

 Dimineața - frumos, soare, o plăcere. Nici nu mai știu la ce oră ne-am trezit, oricum nu cu noaptea-n cap. Ne-am pregătit pentru preconizata drumeție prin Cheile Turzii, am halit şi, cu mocăiala obişnuită, am pornit spre chei. Am mers de la locul unde ne-am lăsat maşinile pe o potecuță, dă-i, dă-i până ne apropiem de râu. Aici am avut oarece dispute despre cum să mergem, adică dacă să facem baie la dus sau la întors, dacă la dus să facem cheile pe sus şi la întors pe jos pe lângă apă sau invers... Până la urmă am trecut prin râu spre marcajul de urcare. Am urcat uşor pieptiş şi destul de mult pentru lenea noastră, până am ajuns sus. Dar de aici, cu toți mărăcinii printre care ne strecuram şi cu tot soarele care ne împungea cu raze fierbinți, priveliştea ne tăia răsuflarea. Cheile se vedeau măreț şi abrupt şi pe măsură ce înaintam perspectiva se schimba şi ne dezvăluia frumuseți noi. La un moment dat am văzut şi doi cățărători pe nişte stânci de amețeai doar privin...

Dimineața ne-a trezit soarele şi setea. Pe unii mai devreme, pe alții mai târziu. Am făcut ochi şi, după un mic dejun din proviziile din bagaj, ne-am strâns catrafusele. Nu foarte devreme, după un show al celor 3 cocoşi ai locului şi o reprezentație a unui cățel junior simpatic care era disperat să se joace cineva cu el, am pus toate cele în maşini şi am purces la drum mai departe. Planul era să vizităm Târgu Mureş şi pe seară să ajungem la campingul de la Cheile Turzii. Am ajuns în Târgu Mureş în miezul zilei, pe o căldură destul de zăpuşitoare. Am parcat undeva aproape de cetate. Cum principalul obiectiv conform google era cetatea, am găsit-o şi am vizitat-o. Interesantă, frumos şi cam modern pentru gustul meu renovată. Am ocolit-o pe toate părțile,  am făcut poze, am vizitat nişte expoziții de pictură şi fotografie. De fapt, expoziția de la parter era de grafică completată cu un fel de pastel în puține nuanțe - maro şi albastru, în principal. Foarte frumoase, şi dacă nu eram aş...