Treceți la conținutul principal

1 Decembrie și Irina Sârbu

Cum am fost sucită și nehotărâtă ce puii mei să fac de 1 Decembrie, am ratat toate excursiile posibile și am rămas în București. Ceea ce nici nu e rău, m-am mai odihnit și eu pe săturate. Sperasem ca gașca noastră să se urnească cât să mai mergem pe-un munte, ceva... dar nu s-a întâmplat nimic.
Cu fetele dansatoarele vorbiserăm să mergem seara, de la 9, la concertul Irina Sârbu de la Godot.
Pe 30, care fusese tot zi liberă, dormisem până târziu, ne moșcăiserăm prin casă fără a face mare lucru și reușisem o plimbărică de seară dârdâită, căci era cam frig iar eu mă simțeam cam răcită și mă sufla vântul prin căciulă... Mă durea și genunchiul ca rezultat al drumeției la Mălăiești combinat cu naiba știe ce l-a apucat în ultima lună, tot soiul de dureri și înțepeneli. Așa că visul meu de a ieși la alergare în dimineața de 1 decembrie și la final să merg să casc gura la defilare a picat cu succes. Mă gândisem că poate merg la defilare oricum. Dar pe la 10 când m-am trezit mă simțeam nașpa și mă durea capul și n-aveam chef să mă trezesc și să ies în frig. Așa că am mai tras un puiuț de somn până pe la 11 și un pic.
Am văzut soarele și m-am ofticat, că aș fi vrut să fi fost deja ieșită și amplasată strategic pe la Arcul de Triumf, dar deh, aia era. Ce-i drept, parada începuse cu o oră întârziere, dar până mă mișcam eu se termina. Așa că am lăsat-o baltă, dar am rămas cu regretul. apoi am văzut că parte din gașca noastră, aripa Conu-Mimi-Vera-Cătă au fost la paradă (dar nu spuseseră pe grup nimic, mucles, să vadă doar ei parada!). M-au ofticat și ăștia. Apoi iar am frecat menta de-am ieșit din casă abia pe la ora 4. Ne-am plimbat tot așa, traseu scurt, am apucat să mănânc și apoi deja țuști ca să ajung la ora 8 la Godot.
Când am ieșit din metrou la Universitate, o mare de oameni. Abia am reușit să ies din metrou, cu greu am urcat scările spre ieșire, iar afară strada tot full de lume. Veniseră probabil să se benocleze la aprinderea luminilor.
Am ajuns la Godot, și m-am întâlnit chiar la intrare cu Cris și Rali. Maria venea ci mașina și era blocată în trafic. Așa că vreme de vreo oră, până să înceapă concertul, am stat la taclale, am băut vin (eu și Cris am optat pentru Floarea Soarelui rose, o alegere excelentă) iar Rali bere. A ajuns și Maria la fără un sfert povestind aventuri din trafic.
A început și concertul. Drăguț, nu extraordinar, căutasem și pe net înainte să văd cum cântă Irina Sârbu și mă edificasem. O voce plăcută, nu excepțională. Nouă în mare ne-a plăcut, dar Ralița a fost absolut nemulțumită și de voce, și de mișcarea scenică, și de replici, și de repertoriu. Mie repertoriul mi-a plăcut. Cu vocea am prins și eu niște note mai nereușite, le-am remarcat. Comparativ cu Maria Răducanu (feblețea lui Radu Slo), care să zicem că ar cânta și ea acest tip de repertoriu, e mult mai slabă. Adică cu siguranță se poate și mai bine, dar și mai rău. Personal nu îmi pare rău că am fost. Dar la un alt concert Irina Sârbu nu mai merg.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...