BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

joi, 2 iunie 2016

De la nuntă la concert și înapoi

Și a venit duminica de 29 mai. Când luasem bilet la Scott Bradlee's Postmodern Jukebox (PMJ) îmi părea că e hăăt departe peste juma' de an. Și nici nu visam că Răzvan și Corina or să facă nuntă fix în aceeași zi. Și nici că toate astea se întâmplă duminică.
Dar iată că așa s-a potrivit. Când, într-un târziu, m-am prins că există o astfel de suprapunere de evenimente, am început să mă gândesc cum fac și dreg să le îmbin și să nu ratez niciunul dintre evenimente.
După multe răzgândiri, formula optimă a fost: biserică, restaurant, fuga la concert, fuga înapoi la restaurant, party, go home and sleep quick că a doua zi e luni. Și am și anunțat că o să întârzii.
Nunta, frumoasă. După o săptămână ploioasă, weekendul a sost însorit și cald. Foarte cald. 

Am ajuns la biserică mergând pe jos pe niște străduțe pe care n-am mai fost niciodată, cu copaci umbroși, trotuare mici și case frumoase. Biserica Vatra Luminoasă era în plin soare, cu tufe de trandafiri cățărători la intrare. Slujba începuse când m-am strecurat din soarele arzător în relativa răcoare din biserică. Văzând statura impozantă a mirilor, am știut ca am nimerit unde trebuie. Am zărit imediat și figuri cunoscute, mi-a sărit în întâmpinare Daniela, cât eu eram încă ușor orbită de soare, apoi am început să mai văd din ce în ce mai multe fețe cunoscute.

Nu am fost singura care a apărut pe parcurs, ne-am adunat o gășcuță serioasă. Slujba - ca orice slujbă, de menționat doar patosul cântăreților. Răzvan murea de cald cu costumul pe el, s-a văzut la un moment dat dintr-un gest. Cât preotul se mai învârtea pe-acolo a mai și vorbit ceva cu Corina și nașul. A fost funny.

La ieșirea din biserică, poze poze și ne întrebam dacă să mergem direct la restaurant - Rebeca Ballroom -și cum ne întrebam noi așa, Cătălina, care stătea la câteva case mai încolo, ne-a invitat haideți la mine, că eu trec întâi pe-acasă. Mini-gășcuța noastră de 4 cu Cătălina 5 ne-am pus în mișcare înainte să termine toată lumea de făcut toate pozele și am profitat de ospitalitatea ei. O casă frumoasă, pe o străduță liniștită, pe sub tei umbroși. Un vis! Ne-am odihnit, am băut o cafeluță, am trăncănit apoi am pornit spre Rebeca Ballroom. Descoperisem între timp că stăteam toate la aceeași masă.

Acolo ne-au întâmpinat mirii, care tocmai se pozau la intrare și gașca veselă, Georgiana, Reta, Dana, Andrei, care fumau la o măsuță. Andrei ne-a și prins în poză.
Am intrat, șampanie, miri, masă, mersul firesc la o nuntă. Lume cunoscută venea, tot venea. Ne-am pozat, am ciugulit prăjiturele de început, ne-am învârtit încolo-încoace, apoi a venit antreul.

 Imediat după au sosit și Irina și Elena cu Dominika. Eu am fost super încântată de antreu, că nu plecam la concert cu stomacul gol. Ba am prins și o tură de dans. Și așa, pe nesimțite, s-a făcut ora 19, când trebuia să mă tirez ca s-ajung la concert. Am aflat că există un troleu - ba chiar două - care duce în centru.centru. Evident n-a venit ăla care ducea la Universitate, ci ăla care duce la Romană, noroc că m-am prins pe parcurs și m-am dat jos la timp. Am făcut permutări, am mers pe jos și am ajuns la timp.
Le-am găsit pe Cris și Maria la intrare, nu reușiseră să dea bilatul Ralitsei. Am intrat, aveam locuri bune.
Concertul a fost foarte foarte mișto. Cum nu sunt foarte la curent cu hiturile actuale m-am prins doar la câteva melodii ce erau înainte de remixare în stilul anilor 1920-1930 - specificul PMJ. Mai multe detalii de la alții mai pricepuți aici. Și aici.

Cert e că mi-a plăcut mult de tot. Se vede profesionismul și talentul. Show ca lumea, antren. Nici nu am simțit când au trecut cele două ore plus bisurile.
Ei, și cum s-a gătat concertul hop să ajung iar la nuntă. Zgârcită cum sunt, și fiind 22:30, am zis că iau troleul, nu taxiul. Am pierdut așa vreo 15-20 de minute, dar am prins apoi un troleu care se retrăgea la depou Vatra Luminoasă, adică la fix 2 minute de Rebeca Ballrooms. Am sosit rapid. Am prins dans, mult dans, friptura și tortul. Și iar a zburat timpul de s-a făcut ora 2 noaptea. Lumea deja se căra de ceva vreme valuri-valuri. Eu m-am tirat pe la ora 2:30, odată cu Elena.
Am ajuns repejor acasă, dar eram prea vioaie și în loc s-adorm imediat cum credeam, m-am uitat pe pereți o grămadă până s-adorm. Și, în mod ciudat, nici la trezire nu eram moartă de oboseală, ci destul de fresh, și n-am întârziat decât cu juma de oră în plus față de normal.

0 comentarii:

Related Posts with Thumbnails