Seara de marți ar fi fost o seară banală, cu o alergare în jurul Herăstrăului pe înserat. Dar mulțumită Elenei, a fost o seară plină de evenimente frumoase.
Văzusem de ceva timp că Sori Țigăeru, amică de călătorii cu Terra, fusese în Maroc. Și posta câte o poză de pe-acolo, aducând aproape zilnic o infuzie de exotism și de călătorie în zilele mele de job și de rutină. Apoi s-a întors și a făcut event la Journey Pub unde, ca și data trecută, urma să povestească, să arate poze, să ne transmită impresii de călător. Inițial voiam să merg, pe urmă mă răzgândisem pe principiul că mai bine mă duc eu în Maroc decât să ma oftic văzând ce mișto a fost la alții. Dar dacă Elena a tras de mine și deși parcă aveam un pic mai mult chef să alerg, am zis hai să merg. Și nu mi-a părut rău.
Am ajuns tocmai când soseau și Elena și Claudia la Romană și am făcut cei 20 de pași până la Journey Pub împreună. Aici frumos, mi-a plăcut și terasa, și partea închisă. Prezentarea lui Sori era la etaj. Decor plăcut, tematică de călătorii, ne-am pus la o masă lângă geam. Nici nu ne așezăm bine că hop, de la altă masă la geam vine la noi Radu, alt amic din călătorii. Văd că la masa lui era și Narcis Hai-Hui. Trăncănim ce trăncănim că văzuserăm că Radu se întorsese de curând din Japonia. Apoi Elena se duce să facă cunoștință și să vorbească cu Narcis despre care auzise atâtea de bine de la amicii noștri de călătorii. Mă duc și eu să îl salut și cum facem cum dregem, ne mutăm și noi la masa lor. Și cu Elena în vervă care ne povestește că o să fugă pe la 8 ca să ajungă la un concert, din vorbă-n vorbă concluzionăm cu toții că pare interesant concertul și că mergem toți.
Prezentarea a început mai târziu decât ne așteptam, dar a fost frumos, ne-a transportat în acel univers magic îndepărtat. Poze frumoase, condimentate cu istorisiri interesante. Plus o bere neagră, a mers strună.
Apoi dă Elena semnalul că e cazul s-o luăm din loc ca să ajungem la concert. Era vorba de concert Aida și Noi, la Terasa Monteoru.
Trecem de Eden, de Muzeul colecțiilor de Artă și ajungem. Ca și Eden, Monteoru e o terasă simpatică, colorată, pitorească, în spatele unei clădiri vechi și frumoase dar cam lăsate în paragină. Multe beculețe deasupra, printre copacii mărginași, măsuțe, scaune, atmosferă hipsterească - sunt convinsă că 80% dintre cei de-acolo erau oameni de prin publicitate sau wannabees. Ne-am așezat la o masă pe care scria rezervat dar era lipsită de locuitori - nu ne-a deranjat nimeni. Și chiar înainte să ne ia comanda, a început concertul. O trupă multinațională, solista din Serbia, doi români (chitariștii) și un baterist din Chile. Au cântat un melanj de „Glam Disco, Psychedelia, Gypsy, Funk, Drum’n'bass, Balkan, Urban Folk, Rockabilly etc“ drăguț, văd că e la mare modă îmbinarea asta de genuri peste teme etnice. Muzică ascultabilă, drăguță, după cum am zis, drăguți și ei, simpatici.Cred că ne era foarte bine aranjată sonorizarea, că parcă de multe ori tobele băteau restul, inclusiv vocalul, dar așa e cu concertele î aer liber ale trupelor mici. Ne-am simțit bine. Dar oricum pe la 22 - 22 și ceva ne-am tirat - cam în pauza concertului, eu și fetele spre Victoriei, Narcis spre alt concert (Radu o tăiase mai devreme, cred că nu fusese prea încântat de genul ăsta de muzică).
Văzusem de ceva timp că Sori Țigăeru, amică de călătorii cu Terra, fusese în Maroc. Și posta câte o poză de pe-acolo, aducând aproape zilnic o infuzie de exotism și de călătorie în zilele mele de job și de rutină. Apoi s-a întors și a făcut event la Journey Pub unde, ca și data trecută, urma să povestească, să arate poze, să ne transmită impresii de călător. Inițial voiam să merg, pe urmă mă răzgândisem pe principiul că mai bine mă duc eu în Maroc decât să ma oftic văzând ce mișto a fost la alții. Dar dacă Elena a tras de mine și deși parcă aveam un pic mai mult chef să alerg, am zis hai să merg. Și nu mi-a părut rău.
Prezentarea a început mai târziu decât ne așteptam, dar a fost frumos, ne-a transportat în acel univers magic îndepărtat. Poze frumoase, condimentate cu istorisiri interesante. Plus o bere neagră, a mers strună.
Apoi dă Elena semnalul că e cazul s-o luăm din loc ca să ajungem la concert. Era vorba de concert Aida și Noi, la Terasa Monteoru.
Comentarii