Treceți la conținutul principal

Cristale reci și strălucitoare

De când a venit gerul, versiunea 2.0, dimineața, în soare, de cum ies pe ușa blocului, mă iau în primire razele soarelui, mușcătoare, și săgețile strălucitoare, mici și nenumărate ale cristalelor ce se cern din soare. O feerie strălucitoare. Strălucire rece, alb, gheață și un cer albastru implacabil. Gerul își face de cap, ne mușcă de nas, obraji, mâini, orice părticică neacoperită. Așchii din oglinda Crăiesei zăpezii. Frigul se cerne prin soare peste orașul înghețat. Furnicuțele umane mișună grăbindu-se spre treburile lor, împinse și de frigul mușcător. Până azi m-am descurcat minunat cu frigul. Azi am fost însă complet neinspirată, renunțând la pantalonii de iarnă neaspectuoși (seamănă cu niște pantaloni de trening d-ăla ieftin, dar căptușiți cu polar) cu niște jeanși dublați de niște leggings de lână, foarte buni de altfel. Și taman azi e dublu frig față de ieri, și am de colindat taman până lângă pastel, la adunarea cu foștii colegi. D-aia am zis să nu apar așa ca un copchil de cartier... biiig mistake. Oricum, posibil să mă iluzionez și să-mi fi fost frig și așa - dimineața asta, pentru prima dată de nu știu când mi-au înghețat mâinile (în mănușile de polar fiind). A ajutat desigur și faptul că am așteptat vreo 15-20 de minute 300-le care n-avea chef să plece de la capăt.
Sub lumina strălucitoare și necruțătoare, azi m-am trezit cu o lipsă totala de chef de orice. Am și un început de răceală care contribuie, cu mare siguranță, și ea la treaba asta.
Acum ne aflăm în sezonul adunărilor de ianuarie, post-sărbători. Sâmbătă dimineața m-am întâlnit la o cafea cu fetele pastelate, sâmbătă seara cu gașca de la dansuri, azi cu foștii colegi pastelați... E drept, am reușit și pentru că aramișii trag de timp și caietul cu care m-a amenințat Ana n-a sosit. Fac planuri, planoare, mi-e oarecum teamă de tenta călătoare a acestui an, cu barcelonele si veliko târnovo-urile... și de ce o mai fi. Am vagi tristeți că nu m-am decis și eu să trec cu arme și bagaje la pastel, am tot soiul de îndoieli... Tristeți reci.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

muzici care ma obsedeaza

prima: Paranoid android , de Radiohead http://www.youtube.com/watch?v=szdWPWnnNls Paranoid Android Please could you stop the noise, I'm trying to get some rest From all the unborn chicken voices in my head What's that...? (I may be paranoid, but not an android) What's that...? (I may be paranoid, but not an android) When I am king, you will be first against the wall With your opinion which is of no consequence at all What's that...? (I may be paranoid, but no android) What's that...? (I may be paranoid, but no android) Ambition makes you look pretty ugly Kicking and squealing gucci little piggy You don't remember You don't remember Why don't you remember my name? Off with his head, man Off with his head, man Why don't you remember my name? I guess he does.... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height.....

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...