BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

joi, 6 noiembrie 2014

Un concediu de pomină - ziua 12

Inevitabil, parcă m-am plictisit să tot depăn amintiri din concediu, dar parcă nici nu le-aş lăsa aşa de izbelişte... Aşa că le scriu în continuare, mai e puţin, doar nu ma înec acum la mal...

Carevasăzică, dormim până târziu, până ne dă afară din corturi soarele. Cum ne hotărâserăm să facem un traseu mai scurt, de control, de recuperare, prin tunelele către Sasca Română, ştiam că avem timp. Şi ne-am propus ca seara să luăm păstrăvi la la păstrăvărie şi să-i facem pe grătar. Am luat micul dejun în foişorul din mijlocul campingului, am mai schimbat câteva vorbe şi cu băieţii de la Iaşi, rockeri şi ei. Apoi ne-am adunat şi ne-am pus în mişcare.
De la podu Bei am pornit spre Sasca Română. Partea naşpa e că am plecat târziu şi ne-a terminat arşiţa, mai ales la întoarcere. Ei, şi deci am mers prin tunelele pitoreşti, cică 6 la număr. Pe net se zice aşa: "şase tuneluri săpate în stâncă şi datând din perioada turcească, potrivit tradiţiei locale, deşi unii le atribuie chiar romanilor". Varianta auzită de noi de la nenea care încasa taxe la podu Bei, e ca negustorii saşi (mă rog, ceva localnici) le-au construit, ca să scurteze traseul către... nu mai ştiu ce. Poate către morile de apă.
E tare frumos mersul prin tunelașele respective. Și pitoresc. Mi-a plăcut la nebunie mersul ba printre copaci, ba pe poteca, pe versant, ba prin tunelele răcoroase - afară era cald, se simțea că e plin august. Așadar, ba pe sus, ba pe jos pe malul apei, un traseu scurt dar frumos și variat. Cum intrai prin zone mai umbrite-împădurite te atacau țânțarii, cum ieșeai la soare te cam topeai... am ajuns la posul suspendat către Sasca Română. Aici tocmai treceau copiii dintr-o tabără. Și abia treceau, unii mai mari se țineau de pozne și drăcii - legănau podul ca naiba, iar fetelor le era frică să treacă, țipau, se îmbrânceau... cred că am stat spre juma' de oră să treacă. Abia când ne-am apucat să facem gură să se potolească ăla șmecherul care tot legăna podul și a intervenit, în sfârșit - o profa sau organizatoare ce-o fi fost, abia atunci s-a terminat bâlciul. Am trecut, am ajuns în Sasca Română.
Am tras la o pensiune pe care o știau ei, unde se mânca bine. Numai că am avut ghinion, cred că taman la pensiunea aia erau cazați cei 1000 de copii de toate vârstele care trecuseră podul. Drept care bucătarul era ocupat cu gătitul mesei pentru tabără și fata de la servire ne-a zis (cam necioplit, cam din topor) să comandăm toți un singur fel de mâncare rapid, gen ori ochiuri, ori MBS că n-are timp bucătarul să facă Ț feluri. Neplăcut impresionați, am comandat beri și MBS. Bunuț, cam sărat, dar a mers, la cât de obosiți eram. Cum nu mai era nimic să ne îmbie la ședere acolo, ne-am cărat, în ideea să ne învârtim prin sat să mai vedem ce mai e pe-acolo. Am mers până în capătul străzii, ne-a bătut soarele arzător în cap de ne-a terminat (era evident ora de maximă căldură), așa că ne-am lăsat păgubași, nu mai aveam chef de niciun plimbat, hai la corturi.
Drumul de întors prin căldura aprigă și cu burta plină ne-a toropit, a fost un mic chin. Și țânțarii dein umbră erau și mai furioși. La un moment dat ne-am oprit pe un trunchi aplecat spre apă, unii s-au semibălăcit în Nera, am făcut poze...
Am ajuns în cele din urmă la mașini, tâc-tâc la campare, ne-am delectat cu o bere.... apoi s-a pornit acțiunea Păstrăvul. Ne-am luat toți păstrăvi de la păstrăvărie. Băieții săracii (și în special Baftă) au făcut focu' au eviscerat și clătit peștii, apoi i-au pus pe grătar. Până să ajungem la mâncat s-a lăsat noaptea, am mâncat cu frontale. buni, demențiali păstrăvii proaspeți!

0 comentarii:

Related Posts with Thumbnails