pe vremea asta diluviană gânduri clipocesc, au clipocit încă dinainte să se fi prevestit potopul. De vină-s lecturile ultimei perioade. Sorgul roșu și Animalul inimii. Și niște articole care mi-au limpezit chipul minciunienilor, gorgonelor și al altor viețuitoare fantastice demne de poveste.
Nu s-a limpezit chiar ca luciul plat al apei într-o zi tihnită în care vântul doarme buștean la umbra unui nuc bătrân și umbros. Dar pepite, cau aurul proștilor, sau ce-o fi, se decantează, pare-se printre mâluri. Sau o fi doar o părere. Epoci, vremuri... Privind în urmă, la momentul când ai trăit ceva, o etapă istorică, nu era mare chestie, toți o trăiau. Peste ani, pe măsură ce alte generații vin din urmă, îți dai seama de adevărata valoare a ceea ce ai trăit. Cât de detașat și cum să zic că nu*-mi vine cuvântul, judgemental, gândesc unii care-s doar cu 4-5 ani mai în urma mea când vorbesc de vremea lui Ceaușescu, de revoluția din '89, de alte asemenea din vremea aia... faptul că nu le-ai trăit atunci (dacă eu aveam 14 ani, ăștia aveau 9-10 și mai puțin) și n-ai apucat să pricepi ce se întâmplă, primind apoi explicațiile date mai târziu ca adevăr absolut... makes all the difference. Da, cât de tricky e istoria... Practic și la modul absolut, ce n-ai trăit tu personal scapă înțelegerii adevărate. Ce primim sunt interpretări ale unora, altora, versiuni la modă în vremea x sau y de care aparținem, dacă suntem norocoși mai dăm de câte-un moș sau babă care-au trăit pe bune evenimente care acum ni se arată-n cărți clare ca lumina zilei, și care ne dau o altă perspectivă de a înțelege lumea. Și da, până la urmă istoria e o minciună oficial acceptată într-o versiune dezirabilă. Iar noi suntem niște fraieri. Cu atât mai fraieri cu cât avem impresia că am înțeles, că știm și că chestia X e așa cum suntem convinși că e. Suckers! All of us!
Comentarii