micutze aberatzii

Am început un demers care e o luptă pierdută din start, adică mă cert c-o bancă. O bancă nesimțită, care are in coadă "pentru Locuințe". Pentru că m-a enervat nesimțrea lor crasă. Aceea de a NU îți da o simplă informație pentru care era suficient să intre în calculator, să verifice o bază de date, căcaturi d-astea. Mi-au trimis un extras de cont pentru anul trecut, și ce mă pune pe mine piticul de pe creier, ia sa calculez dacă dobânda aia de mi-au virat-o la finele anului (figura în clar o sumă infimă) e corectă. Și, de unde nu suport calculelele, mă apuc și dă-i și calculează. 3% pe an cică. Fără prima de la stat, aia e altă mâncare de pește n-am luat-o ăn considerare, că oricum abia ce a plătit de curand, anul ăsta, ze romanian stat degeaba jumătate din prima pe 2011. Deci calculez, calculez, iese tot o sumă mică (logic, nu mă așteptam la altceva) dar tot mai mare decât ce căcat de sumă mi-au virat ei. Ok, mă enervez, dar zic , bine, hai să vedem ce și cum, intru la ...

Adică da. Sunt obosită muci după Noaptea Agențiilor de strajă patriei până la un 2 jumate in ză nait. Urmată de o dimineață care putea fi cât de cât, dar meșterii reabilitatori termici s-au apucat să dea găuri în peteți de la 7 jumate, deci dormi dacă poți. Apoi o zi agitată, muncă, stres, vești proaste - iar au dat afară un coleg proaspăt angajat... Chestii încercate, ratate și fâsâite, cum a fost excursia matinală în lidl după nădragi de ciclism, sau propusa ieșire la un vin la Baftă. Asta e, ze bullshit stă la pândă și se ivește când ți-e lumea mai dragă. Atâta tam-tam cu Paștele ăsta... Eu una n-am niciun pic de nimic legat de Paștele de anul ăsta. Îmi este perfect indiferent. Singurul lucru pe care aș vrea să-l fac legat de perioada asta ar fi să-mi iau câmpii și să mă preumblu prin țară. Ceea ce nu se poate, deci... așa-i la vie. en rose - NOT. Viață pestriță, punctată de semne de exclamare sau de întrebare - chestiile neașteptate, neprevăzute și nechmate. Destul cu aberatul!

Și săptămâna asta se anunță bizi rău. Sală, dentist, lecții, noaptea agențiilor și eventual un vin cu gașca. În fine. de-aș putea extinde nițel timpul, pe ici pe colo, când îmi convine... Bunăoară să lungesc orele de seară, când aș putea face mai multe chestii. He, he, he. hi hi hi. etc. Am tricou cu Pastel pentru Noaptea agențiilor. Am dat sfoară-n țară printre pretini, daca tot e la liber, sa vină și ei. Whatever. Sunt mai multe chestii de care n-am niciun chef să le încep, dar trebuie, și o toooot lălăi fără limite. Una o făcui, adică m-am programat la dentist. Câh! Dar asta e, când ți se duce o bucată de măsea... tre să faci ceva. În altă dezordine de idei, am cam strâns banii de biclă. Și acu... dileme, trileme, ce să iau, cum să fac, bleah, bleah. Ori iau acu ceva, o chestie să fie, or mai aștept, mai pun deoparte juma de an și pe urmă îmi iau una mai ca lumea. Dar peste juma de an naiba se mai dă cu ea, în pragul iernii. Așa că rămâne dilema... normală sau pliabilă? Mă rog, o ...

and rewind Îmi suna în cap astă-seară - la plecarea de la sala, la ieșirea din mall un radio, something, difuza melodia asta. One of my favourites. Ieri am alergat prima dată pe-afară, până în Herăstrău și-napoi. Și-acu am o febră musculară atroce. Am zis s-o combat c-o oră de spinning. Drept care acum e mai rău. Dar nu-i bai. O să șontâcăi ce-o să șontâcăi și-o să-mi treacă. A fost o săptămână foarte... nici nu știu cum. Sucită, aiurită, surprinzătoare. A debutat cu ciudățeniile de luni, adică incendiul, bătaia din tramvai... A doua zi m-am trezit că trebuia să merg la întâlnirea-bonus cu clientul care mi-a mâncat ficații și nervii in februarie... Chestie pe care vinerea trecută, la premierea project of the month, am luat locul 1 cu felicitări și bonus, bașca the meeting with the client. N-aveam niciun chef, iar faptul că cine trebuia să ne anunțe nu m-a anunțat a fost într-un mare fel. Așa că, în loc să merg la sală (îmi făcusem eu calculelele că marți merg la sală, miercuri m...

Ieri, o zi cu chestii ciudate afer work. În drum spre casă am trecut pe lângă un incendiu și în tramvai am asistat la o cafteală. brr!

Da, miroase a primăvară. A primăvară plină. Chiar de mergi cu ochii închiși, tot simți miros de corcoduși și alți pomi înfloriți. O efervescență florală amețitoare. Petale albe, roz, roșii, galbene, frunzulițe, verde crud, verde crud. Mâțișori explodați, câte și mai câte. Îmi place la nebunie mirosul de primăvară. La fel de mult ca cel de toamnă. Și cel de mare. Și cel de munte. Fiecare în felul său. Acum e primăvară, să ne bucurăm de ea, să ne umplem plămânii și amintirea de suavul parfum de flori de primăvară. Mi-ar plăcea să pot păstra undeva într-o cutiuță miros de primăvară pentru zile negre.

Graurii din dosul blocului scârțâie, sfârâie, strâng arcul timpului după bunul lor plac. Sau poate timpul îi folosește ca slujitori, să-i întoarcă mecanismul. Sigur, în ziua de azi mulți nici nu mai știu cum e ăla un ceas cu arc. Un ceas deșteptător. Pe care trebuia să-l întorci zilnic ca să funcționeze. Și scotea un sunet aparte când întorceai ceasul. De fapt cheița sau nici nu mai știu cum se cheamă. Ca un minitehnicus strică-tot ce mă aflam, în copilărie am distrus multe ceasuri deșteptătoare. Le desfăceam, le deșurubam toate cele, să văd eu cum funcționează. Și până să-l desfac de tot, mă fascina cum se învârteau acolo tot felul de chestii, se mișcau, clincăneau implacabil, ca timpul pe care-l măsurau. Iar arcul! Da arcul era ceva fenomenal. O știu cei care s-au apucat să-l scoată din locul lui. Și zbangggggg! Cu un fâșâit sau nu știu cum să-l descriu, sărea din loc desfăcându-se. Arcul de oțel. Cred că puzderia de ceasuri asasinate de micul strică-tot s-au răzbunat la un moment d...

Ploaie caldă. Da, bine, e și vânt, dar ia mai dă-l naibii, ignore it. Ramuri înflorite. Petale roz deja scuturate pe jos. Ciripituri fel de fel. Da, și de ceva timp s-au întors și graurii din mini-zoo din spatele blocului. Păi da... Avem porumbei, care din doi s-au făcut cine știe câți, înainte să vină primăvara erau 7... Vrăbii căcălău, uneori agitate și certărețe. Mai trec și ciori, dar nu foarte des. Mierle, din când în când. Pițigoi, rar de tot. Și tot așa, rar, aterizează pe copacul uscat și tăiat ciocănitori de diverse mărimi și culori, ciocănesc după insectoizi prin trunchiul vechi. Câini, pisici, asta e de la sine înțeles. Actualizare duminicală. Azi ploaia e mai scârboasă, rece, cu vânt (era să zic cu dinți). Dar corcodușul care înflorește discret sub fereastră nu se sperie și înflorește văzând cu ochii. Așa e, viața e făcută din mii și mii de chestii mărunte, mari, de toate. Contează cu ce ochi o privești, cu ce inimă. Așa sunt oameni care văd frumosul în micile mii de ch...

Nu am chef aaaazi... nu am chef de nimiiiic... poate doar să aberez niţel. Ieri m-am convins că gata, e primăvară. De ce? Am văzut în sfârşit albine. Era un pomişor pe lângă piaţa Domenii, cireş sau ce-i fi el, cu flori roz, care mereu înfloreşte mai devreme - că stă cumva apărat de bloc, la soare - care începuse să înflorească, pe partea dinspre bloc. Şiiii... o albină, două, trei... nu! multe, multe! Zumzăiau şi se înghesuiau la cele câteva floricele deschise. Da, a venit primăvara. Chiar mă miram, cum de până acum nu văzusem picior de albină, când vorba aceea, de 1 şi 8 martie vremea a fost caldă, flori gârlă pe tarabe. Ei, foarte bine. Să vină. Pa, tanti iarnă! Să mai vii când te-oi chema eu! În altă ordine de idei... mă gândeam să scriu o serie de povestioare cu personajul Tâmpiţica. Nuş' de ce, s-ar putea să iasă un mare bullshit. Dar ia să încercăm. Tâmpiţica era genul care îşi face probleme din orice. Dacă făcând cutare lucru a fost bine sau rău. Dacă spunând sau nespunân...