porcărioare

De Paște a fost bine. Doar că prea scurt. Simt nevoia de un concediu în care să fac orice, numai să nu văd calculator în fața ochilor. Să mă dau cu rolele, cu bicicleta, să mă plimb, să pierd vremea cu sau fără folos. Sâmbăta am fost într-o mișcare continuă, pregătiri de Paște, 1000 de chestii de făcut. Duminică m-am odihnit, și am reușit să ies cu maică-mea la o plimbare între ploi. Luni am făcut o plimbare lungă, profitând de vremea bună. Apoi de marți hop înapoi la muncă. N-am avut chef de nimic, dar absolut de nimic. Am ma primit de lucru o tranșă pentru colaborarea mea... Dar cum lucrurile au cam luat-o razna cu corecturile pe proiectul ăsta - practic sunt atâtea corecturi de făcut, atâtea 100 demodificări de care trebuie să ținem cont, încăt m-a demoralizat complet. Și pe drept cuvânt, căci miercuri au început să sară în sus și ceilalți dtp-iști din proiect. Deh, aia e, leneșul mai mult aleargă. Dacă n-au plătit pe careva care să unifice traducerea și care să ne dea textul ca lumea... iese un mare rahat. și durează și mult mai mult, cu rezultate mult mai proaste. Mă rog, treaba lor. Poate învață ceva din asta. Deci muncă multă, chef ioc, modificări de nu le poți duce. Muncă multă până la ore târzii și la serviciu. Așa că mi s-a luat. M-a apucat o lehamite de nedescris. Iar mâine e botezul Karinei (bebelușa Dianei și a lui Petre)... Iar poimâine tre' să vin la serviciu să fac montajul unui interviu luat astă-seară... Veselie nemăsurată.
În plus, de la Elena vești proaste, la fel de la Oana... Bine că între timp la amândouă situația pare a se remedia cât de cât...