Treceți la conținutul principal

Plictis de primăvară

Așa un ne-chef complet, total și absolut n-am mai avut de multă vreme. Astenii de primăvară? Poate, cine știe. Îmi place că i-a ivit soarele, că se topesc nămeții murdari de pe marginea drumurulor, că au început să ciripească vrăbii, guguștiuci, pițigoi, mierle și altel zburătoare cântătoare prin parc și la fereastră. Dar tot n-am chef de nimic. În perioada asta mai toate mi-au ieșit pe dos. Întâi - cursul de dans. M-am dus, pe 1 februarie, m-am înscris. Apoi au venit ninsori, vijelii etc și mai mult de jumătate din lecții nu s-au mai ținut. Așa că mi-a cam pierit cheful să mă duc degeaba și să pierd vremea. It sucks! Așa că o sa schimb, ori grupa, ori chiar și școala de dans. Mai văd. Deocamdată-s prea sictirită ca să iau o decizie bună. Apoi - jeanșii. Da, am două perechi de jeans, vechi amandouă, una răs-tocită de purtare, cusută pe ici pe colo prin părțile esențiale, oricum pe ducă. Așa că hai să-mi caut blugi. Și dă-i și caută și enervează-te. Pă da, majoritatea magazinelor au blugi strâmți, formă care nu mi-a plăcut și nu m-a avantajat nici măcar când eram mai slabă. Iar restul... ba prea largi, ba prea strâmți, ba prea strâmți pe cur și prea largi în talie, în orice caz, nimic care să mi se pară măcar hai, treacă-meargă. Și scumpi, și aiurea. Muma lor!
A mai răsărit un nene dintre cei cu site-urile, pentru care făcusem hotel-cameliei și hotel uranus. Doar că pe vremuri de vorbitul cu acest nene s-a ocupat Alex. Cam sucit și se răzgăndea cam mult, pentru gustul meu. Și a mai fost un episod, astă toamnă mă sunase, tot ca să-i fac un site pentru o stație de detoane (același de-acum), rămăsese că îl sun eu săptămâna următoare (cred că mă sunase în perioada de top 300), l-am sunat și... surpriză, "număr nealocat" sau ceva în genul ăsta mi-a zis robotul vodafone. I-am scris pe e-mail, n-a răspuns. L-am lăsat în treaba lui. Și iară că iar apare ca o boare. Și așa că tre' să-l sun și să ne întâlnim să discutăm, dar am un asemenea ne-chef încât oarecum sper să am parte iar de mesajul cu "număr nealocat". Ciudat, nu? Mai ales că-mi place să fac design de site-uri. De implementat, mai puțin, e drept, dar ce să-i faci?!

Comentarii

liuba grecea a spus…
@ Ady
Nu pot scrie pe blogul meu despre persoane pe care nu le cunosc, oricat de cutremuratoare ar fi cazurile lor. Voi afisa link-ul catre blogul care prezinta povestea mamei dvs, voi afisa si bannerul. Dar: blogul meu nu este un site adecvat pentru mesaje umanitare, pentru acest scop exista multe alte bloguri si site-uri care au cititori cu mult mai multi (aici daca intra 10-15 oameni pe zi, multi fiind aceiasi).
Dumnezeu sa va ajute!

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...