A fost un weekend de pomină... pe drumuri de munte. Ploaie, mai multă ploaie, și mai multă ploaie. Apoi și ninsoare. Când am oprit la Târgoviște ca să ne așteptăm unii pe alții peisajul era deja nins bine. Pe drum, faimoasa mâzgo-zăpadă fleșcăită. Pe frumul forestier spre Bolboci, deja altă poveste. În ciuda utilajelor de deszăpezite, era zăpadă (la un nivel acceptabil, dar pe unele porțiuni gheață. Cine-a avut lanțurile puse a trecut. Cine nu, nu. Două din cele trei mașini au rămas pe loc. Noroc cu vasluienii noștri care veniseră c-o seară înainte cu Nissan Patrolul lor - au venit și ne-au scos din belea. Cele două mașini au fost parcate lângă sanatoriul tbc, restul ne-am îngrămădit un unica mașină care-a putut continua și în Nissan. Am ajuns cu bine la cabană. Ningea viscolit, vântul spulbera zăpada dar era tare frumos.
Ne-am instalat în mansarda de 10 locuri, am halit, am făcut o mică plimbare prin zăpadă și viscol (din cauza peripețiilor deja nu mai era vreme de-un traseu, cum ne gândiserăm noi...) La cabană am avut plăcuta surpriză să fie o altă gașcă, cu multe chitare și cântăreți și cântărețe - o gașcă de montaniarzi ca-n vremurile bune, apreciez că erau cam din generația mea, născuți prin anii '70, unii poae ceva mai mari). A fost tare mișto... practic așa cum îți închipui că ar trebui să fie la o cabană când afară e frig, viscolește și n-ai unde să te duci: atmosferă caldă, cântece de drumeție, prieteni și oameni de treabă, vin-bere, haleală, bună dispoziție. Păcat că la noi în gașcă montaniarzii cântăreți s-au răzlețit - cred că dac-ar fi fost și Șox, Dog și Plantă era și mai tare... Fraternizau găștile și mai și.
Brazi încărcați la greu de zăpadă, nămeți, frig, lacul înghețat și troienit. Am avut parte și de-un pic de iarnă adevărată, c-o cabană adevărată, cu atmosfera de cabană autentică (probabil că de-am fi avut ghinionul să dăm de-o gașcă manelistă tot farmecul s-ar fi dus de râpă). Apusul în culori pastelate, dominate de gri. Creste îndepărtate luminate difuz de un soare nevăzut, oranj și roz, ninsoare...
Ne-am instalat în mansarda de 10 locuri, am halit, am făcut o mică plimbare prin zăpadă și viscol (din cauza peripețiilor deja nu mai era vreme de-un traseu, cum ne gândiserăm noi...) La cabană am avut plăcuta surpriză să fie o altă gașcă, cu multe chitare și cântăreți și cântărețe - o gașcă de montaniarzi ca-n vremurile bune, apreciez că erau cam din generația mea, născuți prin anii '70, unii poae ceva mai mari). A fost tare mișto... practic așa cum îți închipui că ar trebui să fie la o cabană când afară e frig, viscolește și n-ai unde să te duci: atmosferă caldă, cântece de drumeție, prieteni și oameni de treabă, vin-bere, haleală, bună dispoziție. Păcat că la noi în gașcă montaniarzii cântăreți s-au răzlețit - cred că dac-ar fi fost și Șox, Dog și Plantă era și mai tare... Fraternizau găștile și mai și.
Brazi încărcați la greu de zăpadă, nămeți, frig, lacul înghețat și troienit. Am avut parte și de-un pic de iarnă adevărată, c-o cabană adevărată, cu atmosfera de cabană autentică (probabil că de-am fi avut ghinionul să dăm de-o gașcă manelistă tot farmecul s-ar fi dus de râpă). Apusul în culori pastelate, dominate de gri. Creste îndepărtate luminate difuz de un soare nevăzut, oranj și roz, ninsoare...
Comentarii