BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

joi, 30 iunie 2011

Preumblări



Ne-am întors din preumblările la stupi cu buza umflată. Am plecat vineri și ne gândeam să ne întoarcem miercuri. Sâmbătă și luni sau marți ar fi trebuit să scoatem mierea de tei. Iar luni-marți ar fi trebuit să mergem la dom' Moraru, să învețe ceva mai multă meserie băieții, de la un apicultor cu vechime (peste 30 de ani). Ei, dar știi cum e vorba aia, cu socoteala de-acasă care nu se potrivește cu cea din târg...
În primul rând, călătoria a început cu peripeții încă din București. Am plecat târziu, pe la 4-5. Alex a uitat de două ori cheile de la mașină, prima dată la Loto, a doua oară în Obor. A doua oară mă gândeam: să vezi acu distracție, o să stăm vreo două ore aici, cu sacoșele cu cumparături pentru la țară lângă mașină până s-o duce Alex acasă să ia cheia de rezervă și s-o întoarce... Dar din fericire cheia a fost recuperată cu bine în ambele cazuri. Și pornirăm noi la drum... Era 7 și ceva când am ieșit din București... și aproape 10 când am ajuns la Liești. Acolo am descărcat mare parte din chestiile pe care le luase Laurențiu pentru ai lui, la țară - zahăr și capete de pește (imense - erau de novac și cântăreau fiecare peste 5 kile). Au urmat scene de spart și tăiat capetele de pește în bucăți mai mici, care să încapă în oale. Apoi ne-am dus la locul de campare, la cealaltă bunică a lui Laurențiu, unde am descărcat tot restul de bagaje și încă un cap de pește. Am admirat o gașcă de pui (adunați pentru noapte în cutia unui stup), vreo 40 la număr. Vremea era bună, era cald, în ciuda orei înaintate (era 11 și ceva).
Dimineață... se auzea ceva, un zgomot care cu o seara înainte nu se auzea... erau picături care cădeau de pe streașină. Începuse să plouă de pe la 4-5 dimineața și tot continua, mărunt și îndesat. Chiar mă întrebasem de ce nu ne-a trezit Laurențiu mai devreme (era 9 și ceva), că planul fusese să ne trezim cu noaptea-n cap ca să mergem la stupi). Așa c-am stat liniștiți, așteptând să stea ploaia și să se mai zvânte pământul, ca să putem merge la stupi, totuși. Ploaia a stat la un moment dat, a dat și un pic de soare, dar am zis să mai stăm să se mai usuce puțin pământul, ca să nu rămânem împotmoliți cu căruța pe lângă stupi. Așa că ne-am făcut de lucru, am fost la moară, ca să macine Laurențiu doi saci de grâu și unul de porumb... am cumpărat și noi niște făină și ceva tărâțe. Apoi am trecut pe la tot felul de cunoștințe de-ale lui din sat, la unii după ouă și găini și rachiu, la alții nu mai știu de ce... Atunci a început o ploaie torențială - ne-am felicitat că nu ne-am grăbit să ne ducem la stupi, că ne prindea torențiala asta în câmp deschis. Apoi ne-am dus în celălalt sat, la bunica 1 (Liești), unde am mâncat borș și mâncare de pește din capetele de novac - delicioase! - iar Alex a urmărit calificările de la Formula 1. Am plecat pe la 5, încă pe ploaie, ne-am mai oprit pe la alții de prin sat, apoi ne-am dus înapoi în celălalt sat (Bucești - cel cu bunica 2, la care eram cazați), unde iar ne-am mai oprit la un nene apicultor, apoi la bunica 2. Când am ajuns acolo, în fine s-a oprit și ploaia. Ne-am mai învârtit prin curte, mai dă-i cu un pahar de vin, mai cu altul de rachiu de porumbe. Puișorii erau liberi și tot alergau dintr-un colț în altul al curții, se suiau pe papuci și pe picioare, n-aveau nicio treabă. Erau și albi, și negri, și bej-maronii. Ne-am mai distrat și cu cățeii - două piticanii: Geo, un cățel tinerel, maroniu-vulpiu cu blană stufoasă, nebunatic și lătrător aiurea și o cățea mai bătrâioară, alb cu negru, care avea un pui mic, orb încă. Și multe alte orătănii de curte - niște pui mai măricei, găini diverse și-un cocoș.
Se făcu seară, mai halirăm câte ceva (luaserăm carne, din care ne-a făcut bunica 2 o tocanăăăăă demențialăăăăă) și apoi dă-i și luptă cu vin, cu rachiu, se întinseră băieții la vorbă îndelung.
Duminică am lenevit mai toată ziua, afară bătea un vânt de zburau toate cele, mâncatul a fost o aventură - cu o mână să mănânci, cu alta să ții diverse chestii pe masă ca să nu le fure vântul. Alex s-a încumetat să iasă din casă doar înainte de cursă (pe la 3) și a găsit mai spre poartă un loc unde prindea semnal și-a stat acolo pe-o băncuță, cu laptopul în față ca să vadă cursa. A mai scăpat de mahmureală abia după cursă. Facem planuri - luni ne trezim dimineață (dacă e vremea bună) și mergem la stupi să scoatem mierea. Alex îl sună pe dom' Moraru sa vadă cum e vremea acolo și dacă are rost să ne ducem marți-miercuri la el (pe lângă Roman). Și dacă-i vremea nefavorabilă, mai vedem.
Și-a fost "mai vedem". A fost vânt parca și mai turbat ca duminică. Am plecat c-o căruță la stupi. Drum de vreo oră cu calul putere pe-un drum de țară printre câmpurile cu grâu, porumb, lucernă, floarea-soarelui și multe bălării. Am vrut să le fac poze când au deschis primul stup. Dar albinele, nervoase, au sărit pe ei. Și erau puzderie în stup, din cauza vântului n-au ieșit la cules. Așa că o lăsară baltă - oricum, se așteptau la asta. La dom' Moraru era vremea tot așa, neprielnică și n-avea rost să ne mai ducem... prognoza era că vremea se va înrăutăți, că vor fi ploi din greu până vineri... Așa că ne-am făcut bagajele, am înghesuit în mașină toate cele și, în amurg, am plecat încărcați ochi. Și asta a fost glorioasa expediție pentru cules mierea de tei, pe care n-am mai cules-o. Poate săptămâna viitoare...

0 comentarii:

Related Posts with Thumbnails