micutze aberatzii

trece vreme, trec ani si ani... treceam prin vreme cu aripi de ceara. nu stiam ca-s de ceara. sau stiam, dar parca nu voiam sa cred. au fost de nadejde in lupta cu singuratatea dar acum? de ce se topesc? e canicula, da, dar totusi... prieteni, aripi de ceara... isi vad de treburile lor, de vietulicile lor (© Slobi) de ce le e bine si ce nu, de ce le place, de ce nu, de calatoriile si berile lor, daca nu mai figurezi in gandurile lor, asta e uitarea se asterne repede dileme reale si pretexte unele lucruri reveleaza altele si vezi ca nimic nu e cum credeai sau e cum stiai, dar nu voiai sa vezi pana la urma n-are mare importanta fiecare suntem valuri separate dar facem parte din aceeasi mare suntem doar niste bieti oameni limitati cu totii si incercam sa ne ducem viata cumva, sa ii dam un sens oarecare ca e mai bine intr-un fel sau intr-altul nimeni nu stie cu certitudine fiecare stie sau crede ca stie ce e mai bine pentru sine si atat. pacat ca uneori lipseste sinceritatea care ar mai le...

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine situatia asta generala, mai ales de-acum (dar si de dinainte) ma tot pune pe ganduri. Am citit n articole despre asta, de x orientari, dar oricum ar fi nu rezulta nimic bun. Unii zic ca o sa treaca, mai curand sau mai tarziu, altii ca din contra, va duce la un colaps general, care va duce... undeva (spre noua ordine mondiala despre care incepe sa se vorbeasca din ce in ce mai des?). A mai fost si enciclica suspecta a papei referitoare la criza (ce-are de impartit, spiritual vorbind, biserica cu criza?!). Sistemul e putred, scartaie din toate incheieturile, inca nu miroase a hoit, cred ca e deocamdata in criza. Va scapa pacientul sau va deceda? Banii nu mai au demult legatura cu realitatea, sunt virtuali iar valoarea lor e data de cum trag altii sforile. Creditele tind sa te transforme in sclav... Clasa politica (si de-afara, dar mai ales de la nou) e corupta pana in maduva oaselor si lipsita de orice urma de atribute umane pozitive... Oamenii obisnu...

deci se pare ca vacantele mele de anul asta vor fi... lipsa. foarte tare! nici macar un uichend de cacat, nimic, nimic. nu pot spune cat de incantata sunt. so: cantonament la breaza, la dansuri cu fetele - canci; turul bucovinei cu gasca - canci; albena cu rudele lui Alex - canci; 2-3 zile la vama singurei - canci. cam multe canci-uri.

dupa un secol de ploi, soare. caldura mare. umezeala. insecte nocturne. caini care naparlesc. pitigoi juniori care fac scandal sa le aduca parintii de mancare. nori. intalniri cu natalia si elena anulate, ratate. beri de seara de weekend... lene multa... socata... pepene... multe idei fara cap sau fara coada...

lumea in care traim se compune din multe, multe, foarte multe lucruri. si se poate imparti in multe sub-lumi, sau lumi mai micute. o lume numai a noastra, a gandurilor, a sentimentelor, a ideilor noastre; o lume care include familia, membrii cei mai apropiati, pe care-i vedem zi de zi; o lume a mediului profesional (la serviciu); o lume a prietenilor; o lume a celorlalti oameni cu care interactionam accidental (pe drum, in transport, la ghiseu, la piata etc); o lume a mediului de locuit (asociatia de locatari a blocului, vecinii, administratorul, femeia de serviciu etc); o lume a localitatii in care stam (a orasului, satului, comunei), o lume care reprezinta abstract “tzara“, poporul, societatea cu organizarea sa sociala, cu guvern, parlament, prefecti, ministri si altii; o lume la care ne referim ca la “continentul nostru“, o lume pe care o percepem si mai vag; si o lume a “mapamondului“, “globului pamantesc“, “omenirii“ in general, care e atat de larga si extinsa incat abia daca o pu...

sa iti propui sa alergi zilnic in parc si sa nu reusesti, pentru ca seara ploua, iar dimineata nu reusesti sa te trezesti suficient de devreme; sa stabilesti ca te vezi cu cineva luni, luni sa amane pe marti, iar marti sa nu mai dea nici un semn de viata; sa dai cuiva buna ziua sau la revedere si sa nu iti raspunda...

urmeaza o saptamana grea, pt numarul din... 13 iulie. numar care a debutat inca de vineri, de la oglinda numarului, cu o boroboata ce-a provocat un scandal... lume multa in concediu. om trai si om vedea. trebuia sa ma vad cu Natalia, dar a amanat pe maine. oare sa ma duc la dansuri diseara (dar nu mai stiu la ce ora le-au pus, ca le-au mutat de vineri lunea pe perioada vacantei yoghinilor)... sau sa imi iau inima in dinti si sa incep sa alerg prin parc? sau sa o sun pe mirela, ca de mult vreau sa ne vedem? sau sa gatesc ceva? sau ce? nu-s hotarata deloc. ieri cand ma preumblam prin parc am fost uimita de gramadenia de animalutze: prin zona roata mare spre debarcaderul de traversari am vazut indeaproape trei veverite care alergau una dupa alta... se fugareau intai pe un copac, apoi pe altul... una a renuntat, a ramas pe copac, celelalte doua au continuat sa se tina una dupa cealalta... una (mai roscovana) ma vede (tocmai scormoneam in geanta, sa-mi pun ochelarii de vedere), sta pe gandu...