Treceți la conținutul principal

Amintiri de la Arcus

Vineri ne-am adunat in gasca maaare, ca oamenii dupa sarbatori... Cu ocazia asta am pus gheara pe toaaate pozele de la Arcus. Le-am pus aici. Sunt dementiale!
Cum le incarcam pe net imi reaminteam cele mai haioase momente.
Iata cateva poze memorabile. Prima musai sa fie tabloul din sala de mese, obsedant:
. In fiecare zi ne puneam intrebari in ce-i priveste pe cei din tablou: ce face tipul din prim-plan? De ce sunt mai multi tipi? De ce au fetzele alea? samd.
Si inca o chestie beton e portretul de grup, cu care ne-am semnat in cartea de oaspeti a pensiunii:

Vineri a fost o zi din nou muncitoreasca, dar, din fericire, am terminat tot ce-aveam la 9, asa c-am ajuns si la dansuri (samba si vals vienez), iar dupa aceea am profitat ca dana mergea in floreasca si-am ajuns si la marea adunare a gastii. Acolo, veselie, beutura, a fost misto, ca trecuse ceva vreme de cand ne-am vazut ultima oara (nu eram doar cei de la revelion, ii chemasem si pe cei care au fost prin alte parti). Am adunat pozele de la toata lumea si voi scrie n cd-uri pt tot poporul... n-am reusit sa fac cealalta chestie care ar fi trebuit facuta, adica socoteala pt benzina pt cei care-am mers cu masina... deh, bautura asta... am stat la taclale si la bautura pana pe la 4 dimineata... asa ca sambata am dormit intai pana la 12, si apoi inca o tura pana la 3... si-apoi leneveala prin casa, ceva munca la una din cartile aflate in lucru... azi cumparaturi utile si inutile prin carrefour... niste telefoane de afaceri... inca putina munca, cam fara chef... maine as trece pe la mccann, pe la dragii mei fosti colegi, sa-i surprind putin...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...