Treceți la conținutul principal

5 zile la Arcus


Ger. Soare. Zapada cat vezi cu ochii. gazde primitoare si tare simpatice. dulai hazlii, un terranova mare negru si un ceva mic negru si cretz. noi, care mai de care mai chipos si mai infofolit, abia astept sa pot pune poza cu desenul-poza de grup cu care ne-am lasat amprenta in cartea de oaspeti a pensiunii Szakacs. peripetii marunte la venire, la plimbari, la intoarcere, numai bine cat sa condimenteze vacantza... Dealuri albastre...

sosire cu peripetii, gasca in 3 mini-grupuri, masina 1, masina 2 si cei ce pe tren... care au ajuns in brasov la 12-1 si au constatat ca in ziua aia trenul spre Sfantu Gheorghe venea abia pe la 4-5... baietii au venit singurei, cu un microbuz si-apoi pe jos pana in sat... fetele au fost luate din brasov cu masina... intre timp am incins un lung joc de whist (am constatat ca-l uitasem complet; normal, ca doar n-am mai jucat din secolu' trecut)

plimbare cu sania trasa de cai prin sat si pe campia inzapezita, alb cat vezi cu ochii... invatam geografia locului, punctele de interes...


apoi, in ziua doi hop! se mai hotaraste honk sa vina cu un pretin, dupa ce se tot razgandise...lucru bun, ca asa a mai aparut o masina... plimbari la lacul sfanta ana si balvanyos (o masina - aici fusei si io) si la harghita-bai (alte 2), fiecare are cu ce se lauda... iarasi, astept poze, pozeee... lacul sfanta ana inghetat bocna, cu zapada pe el, si o ceatza usoara deasupra-i, in apus... partia de schi... si masinile care tractau din vale in deal sirul de 5-6 sanii...
revelion, cu muzica amestecata, in orice caz tot am dansat pana pe la 4 dimineata... trezire grea, si o plimbare digestiva dupa-amiaza prin sat pana la castel, pana la biserica fortificata, pana la derdelus si rau, multe poze cu dealurile albastre, prima zi cu nori grosi si un vant rece, taios ca o lama, asa ca ne-am intors cam rapid la baza... inca o serata dansanta si apoi unii au jucat zaruri, altii (printre care si io) ne-am tavalit pe jos de ras la filmul "Al naibii tratament" (Anger management) cu Nicholson...
plecare, trista plecare, tot in etape, unii dusi la tren, restul inghesuiti in masini... traseu ocolit, ca sa evitam valea prahovei... pe sosele cica era dezastru, dar pe noi ne-a ocolit si zapada si vantul, am prins si o bucata de coloana de masini, dar am scapat usor... si gata, inapoi acas' unde bate crivatzu si e totul cenusiu... sweet bucuresti!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...