Multe s-au întâmplat în ultima lună. Nimic nu a fost ușor, tot ce-am pornit a mers greu, cu peripeții. Dar, bănuiesc, toate se vor rezolva încer-încet, cu calm și răbdare.
Nebunia majora e legată de necesarul zugrăvit și reparațiile indispensabile de la apartamentul maică-mi.
Electricianul. Un nene angajat la firma care avea obligații la Doru. A venit, s-a uitat, a reparat duliile, a verificat prizele, a spus ce e de făcut, adică de schimbat tabloul și eventual de făcut un circuit separat pentru mașina de spălat. A zis că forele nu-i nevoie să fie schimbate. Și a zis cât costă materialele, că doar atât e nevoie să plătesc. I-am dat banii și-a rămas să vină în funcție de timpul lui disponibil. Între timp am vorbit cu Doru, i-am povestit toată treaba. Doru s-a supărat pe ei, că la câte favoruri le făcuse în timp, le zisese să nu ceară niciun ban. Și din clipa aia s-a stricat căruța. Nea electricianu' nu mai avea niciun interes să mai vină. Și atunci a băgat din top că e prea mizerie în casă, că sunt gândaci, că să vină după ce zugrăvim... În cele din urmă, sătulă de atâtea scuze penibile, i-am zis că dacă nu poate veni să rezolve repede, să nici nu mai vină. Și așa a rămas, că fac instalația electrică cu altcineva. Între timp aflu de la Doru că meșteru' îl mințise pe șeful lui (patronul care era direct obligat lui Doru) că vine în după-amiaza aceea (era vineri) și că schimbă tabloul electric și dă și banii înapoi. În schimb, sâmbătă dis-de-dimineață sună la ușă... cine? meșteru' cu ajutorul lui. Și s-au apucat și-au schimbat tabloul. Evident, n-a fost deloc ceva simplu, s-au chinuit puțin (a durat vreo două ore toată operațiunea). Iar după ce-au plecat, m-am trezt că lăsaseră și banii pe masa din bucătărie.
Zugravul. Aveam un nene din cartier, pe care mi-l recomandase d-na Kacso (Toni). Era un nene de treabă, ceruse un preț rezonabil, eram mulțumită. Dar chiar cu trei zile înainte de a veni să înceapă munca la noi la apartament a ridicat un calorifer, și, cum era în vârstă și mai avusese probleme cu spatele... a rămas imobilizat la pat. Și nici pe viitor nu mai avea voie să facă lucrări gen zugrăvit apartamente. Când am aflat, a început nebunia căutării de zugravi pricepuți și nu foarte scumpi. Am făcut rost de câteva nume de telefon, am sunat, niciunul nu era liber în acel moment, a rămas că mă sună ei când pot veni, ca să vadă ce e de făcut și să zică un preț. Dintre ăștia, doar unul, cel recomandat de Cristina m-a sunat și a ajuns să vină și să vadă și să zică un preț. Prețul lui era dublu față de cât ceruse primul zugrav, dar venea și cu un ajutor. Mai aveam și varianta de a apela la firma care le-a renovat casa Dianei și lui Petre, de care ei au fost extrem de mulțumiți. A venit și patronul firmei, arhitect, a văzut și, pentru tot ce ar fi fost de făcut la modul ideal (decapat, gletuit, vopsit, izolat unii pereți exteriori care aveau igrasie, reparat pereții pe unde au crăpături, schimbat toate instalațiile și obiectele sanitare, vopsit și îndreptat tocurile ușilor și ferestrelor, schimbat cele 3 geamuri sparte și rașchetat parchetul, pus gresie la baie, cărat molozul și făcut curățenie după) a dat, peste câteva zile, un preț maaaare. Dar a lăsat loc de întors, cu ideea că în funcție de buget se poate renunța la câte unele chestii care ar fi mai puțin importante.
Instalatorul. M-am gândit la Tudor, că el lucra în domeniu, și sigur trebuia să știe un instalator meseriaș. Am făcut rost de numărul de telefon, am sunat, omul a venit și a văzut. A rămas să vorbească să vină cu un ajutor și să-mi zică prețul a doua zi. Peste 3-4 zile i-am dat mesaj sa-i reamintesc. A răspuns că e plecat din București și se întoarce joi. De sunat m-a sunat luni și mi-a spus prețul manoperei, am aflat întrebând și cât ar fi și materialele. Prețul era ok, dar... cât te poți baza pe un om care promite ceva și apoi te lasă să aștepți o săptămână?
Am decis să pornesc treaba cu cei cu firma. Deși scump, chiar așa cu renunțat la una-alta, măcar ăștia ar trebui să îmi dea casa rezolvată și locuibilă, fără să îmi mai bat eu foarte mult capul cu curățenia de după, cu găsit tâmplar și geamgiu, cu coordonat instalatorii și zugravii. Dacă nu se întâmplă nimic care să dea iar totul peste cap, se va rezolva și asta. Săptămâna asta strâng lucrurile, mut mobilele îm mijlocul casei și o mut pe mama la garsonieră. Numai de-aș vedea odată că se poate începe treaba...
Mai am un motiv de agitație, ăsta apărut azi. Parastasul de la Măicănești. M-a sunat Florin de la PP că au uitat de o comemorare undeva în provincie, care ar fi tot pe 17. Și că dacă ar fi ok să amâne parastasul. Și să-l întreb pe Doru dacă ar putea sâmbăta viitoare. Lui Doru i-am trimis un sms. M-am gândit să îl sun și pe Laurențiu (Sile) ca să văd dacă pe el l-a anunțat cineva de treaba asta. Da, îl sunase și pe el Forin. Doar că lui nu-i era ok sâmbăta viitoare, ci fie acum, fie peste 2 săptămâni. A rămas că vorbim pe după-amiază să vedem ce se va stabili. Oricum, e ca curu'. Odată pentru că deja am anunțat că e acum pe 17, apoi că dacă ar fi să se amâne pe săptămâna viitoare n-ar mai fi acolo Laurențiu și atunci cine s-ar mai ocupa de toate cele... apoi indiferent că e acum sau mai încolo, nu știu cum o aducem pe mama lui Alex de la Piatra... și toți cei care au zis că încearcă să vină... anunță-i că poate va fi, poate se amână... Mie cu siguranță mi-ar fi mai bine săptămâna viitoare, că teoretic aș fi scăpată de stresul permutării de mobile și de pregătit apartamentul pentru zugrăveli... dar nu așa, nu în condițiile astea, când toate plutesc în incertitudine și nu se prevede o rezolvare bună.
A, și de unde ar fi trebuit teoretic să ne mutăm la garsonieră, ca să am loc liber pentru strâns chestiile în cutii și-n saci și pentru mutat mobilele, sună unchi-miu. Lucrează câteva zile pe săptămână pentru o firmă, face contabilitatea primară, și de obicei dormea acolo, la sediu. Dar fix acum acolo au pornit reparațiile și zugrăvelile și bietul meu unchi n-are unde să doarmă. Așa că o să stea la noi... S-a dus eliberarea de oameni a apartamentului. Asta e, ne-om descurca cumva și așa.
Nebunia majora e legată de necesarul zugrăvit și reparațiile indispensabile de la apartamentul maică-mi.
Electricianul. Un nene angajat la firma care avea obligații la Doru. A venit, s-a uitat, a reparat duliile, a verificat prizele, a spus ce e de făcut, adică de schimbat tabloul și eventual de făcut un circuit separat pentru mașina de spălat. A zis că forele nu-i nevoie să fie schimbate. Și a zis cât costă materialele, că doar atât e nevoie să plătesc. I-am dat banii și-a rămas să vină în funcție de timpul lui disponibil. Între timp am vorbit cu Doru, i-am povestit toată treaba. Doru s-a supărat pe ei, că la câte favoruri le făcuse în timp, le zisese să nu ceară niciun ban. Și din clipa aia s-a stricat căruța. Nea electricianu' nu mai avea niciun interes să mai vină. Și atunci a băgat din top că e prea mizerie în casă, că sunt gândaci, că să vină după ce zugrăvim... În cele din urmă, sătulă de atâtea scuze penibile, i-am zis că dacă nu poate veni să rezolve repede, să nici nu mai vină. Și așa a rămas, că fac instalația electrică cu altcineva. Între timp aflu de la Doru că meșteru' îl mințise pe șeful lui (patronul care era direct obligat lui Doru) că vine în după-amiaza aceea (era vineri) și că schimbă tabloul electric și dă și banii înapoi. În schimb, sâmbătă dis-de-dimineață sună la ușă... cine? meșteru' cu ajutorul lui. Și s-au apucat și-au schimbat tabloul. Evident, n-a fost deloc ceva simplu, s-au chinuit puțin (a durat vreo două ore toată operațiunea). Iar după ce-au plecat, m-am trezt că lăsaseră și banii pe masa din bucătărie.
Zugravul. Aveam un nene din cartier, pe care mi-l recomandase d-na Kacso (Toni). Era un nene de treabă, ceruse un preț rezonabil, eram mulțumită. Dar chiar cu trei zile înainte de a veni să înceapă munca la noi la apartament a ridicat un calorifer, și, cum era în vârstă și mai avusese probleme cu spatele... a rămas imobilizat la pat. Și nici pe viitor nu mai avea voie să facă lucrări gen zugrăvit apartamente. Când am aflat, a început nebunia căutării de zugravi pricepuți și nu foarte scumpi. Am făcut rost de câteva nume de telefon, am sunat, niciunul nu era liber în acel moment, a rămas că mă sună ei când pot veni, ca să vadă ce e de făcut și să zică un preț. Dintre ăștia, doar unul, cel recomandat de Cristina m-a sunat și a ajuns să vină și să vadă și să zică un preț. Prețul lui era dublu față de cât ceruse primul zugrav, dar venea și cu un ajutor. Mai aveam și varianta de a apela la firma care le-a renovat casa Dianei și lui Petre, de care ei au fost extrem de mulțumiți. A venit și patronul firmei, arhitect, a văzut și, pentru tot ce ar fi fost de făcut la modul ideal (decapat, gletuit, vopsit, izolat unii pereți exteriori care aveau igrasie, reparat pereții pe unde au crăpături, schimbat toate instalațiile și obiectele sanitare, vopsit și îndreptat tocurile ușilor și ferestrelor, schimbat cele 3 geamuri sparte și rașchetat parchetul, pus gresie la baie, cărat molozul și făcut curățenie după) a dat, peste câteva zile, un preț maaaare. Dar a lăsat loc de întors, cu ideea că în funcție de buget se poate renunța la câte unele chestii care ar fi mai puțin importante.
Instalatorul. M-am gândit la Tudor, că el lucra în domeniu, și sigur trebuia să știe un instalator meseriaș. Am făcut rost de numărul de telefon, am sunat, omul a venit și a văzut. A rămas să vorbească să vină cu un ajutor și să-mi zică prețul a doua zi. Peste 3-4 zile i-am dat mesaj sa-i reamintesc. A răspuns că e plecat din București și se întoarce joi. De sunat m-a sunat luni și mi-a spus prețul manoperei, am aflat întrebând și cât ar fi și materialele. Prețul era ok, dar... cât te poți baza pe un om care promite ceva și apoi te lasă să aștepți o săptămână?
Am decis să pornesc treaba cu cei cu firma. Deși scump, chiar așa cu renunțat la una-alta, măcar ăștia ar trebui să îmi dea casa rezolvată și locuibilă, fără să îmi mai bat eu foarte mult capul cu curățenia de după, cu găsit tâmplar și geamgiu, cu coordonat instalatorii și zugravii. Dacă nu se întâmplă nimic care să dea iar totul peste cap, se va rezolva și asta. Săptămâna asta strâng lucrurile, mut mobilele îm mijlocul casei și o mut pe mama la garsonieră. Numai de-aș vedea odată că se poate începe treaba...
Mai am un motiv de agitație, ăsta apărut azi. Parastasul de la Măicănești. M-a sunat Florin de la PP că au uitat de o comemorare undeva în provincie, care ar fi tot pe 17. Și că dacă ar fi ok să amâne parastasul. Și să-l întreb pe Doru dacă ar putea sâmbăta viitoare. Lui Doru i-am trimis un sms. M-am gândit să îl sun și pe Laurențiu (Sile) ca să văd dacă pe el l-a anunțat cineva de treaba asta. Da, îl sunase și pe el Forin. Doar că lui nu-i era ok sâmbăta viitoare, ci fie acum, fie peste 2 săptămâni. A rămas că vorbim pe după-amiază să vedem ce se va stabili. Oricum, e ca curu'. Odată pentru că deja am anunțat că e acum pe 17, apoi că dacă ar fi să se amâne pe săptămâna viitoare n-ar mai fi acolo Laurențiu și atunci cine s-ar mai ocupa de toate cele... apoi indiferent că e acum sau mai încolo, nu știu cum o aducem pe mama lui Alex de la Piatra... și toți cei care au zis că încearcă să vină... anunță-i că poate va fi, poate se amână... Mie cu siguranță mi-ar fi mai bine săptămâna viitoare, că teoretic aș fi scăpată de stresul permutării de mobile și de pregătit apartamentul pentru zugrăveli... dar nu așa, nu în condițiile astea, când toate plutesc în incertitudine și nu se prevede o rezolvare bună.
A, și de unde ar fi trebuit teoretic să ne mutăm la garsonieră, ca să am loc liber pentru strâns chestiile în cutii și-n saci și pentru mutat mobilele, sună unchi-miu. Lucrează câteva zile pe săptămână pentru o firmă, face contabilitatea primară, și de obicei dormea acolo, la sediu. Dar fix acum acolo au pornit reparațiile și zugrăvelile și bietul meu unchi n-are unde să doarmă. Așa că o să stea la noi... S-a dus eliberarea de oameni a apartamentului. Asta e, ne-om descurca cumva și așa.
Comentarii