Călătorie spre Maramureș

Pe 21 septembrie, cu noaptea-n cap, adică la 5:15, pe aripile taxiului, am ajund la punctul de întâlnire de la Izvor. Era imediat după „alarma” de furtună care s-a dovedit un fâs. Era cam răcorică, iar până să plecăm a început să și picure. Se pare că au fost unii care s-au speriat de alertele meteo și au renunțat.
Autocarul a ajuns mai târziu, pe la 5:30 (dacă știam nu mai luam taxiul și veneam cu metroul, dar na, nu poți ști niciodată cum e). Nu era nicio figură cunoscută, doar parcă ceva vag, din vedere. Așa cum era figura colegei de bancă - Denisa - pe care s-a dovedit că o știam din vedere de prin excursiile cu Terra (și ea pe mine).
În cele din urmă a sosit și autocarul, ne-am suit, am pornit. Ziua avea următorul plan de mers: Ploiești, Brașov, Sighișoara, Ungheni (unde am luat masa la un mare împinge tava, Darina se numea), Târgu Mureș, Bistrița, Năsăud, Moisei, Borșa.
A fost lung drumul. Dar și interesant. Am prins niște nori luminați de soare și petice albastre de cer de toată frumusețea. Iar la Ungheni, unde am făcut popasul pentru masa de prânz, am putut să și fotografiem cerul.

Acest restaurant pe sistem autoservire avea mâncare ieftină și bună. Iar după masă am văzut că avea în spate diverse acareturi: un iaz, niște țarcuri unde am descoperit niște căpriori și niște ponei și parcă și niște păsăreturi.
Apoi ne-am urcat iar în autocar și iar am meeers până la intrarea în Maramureș, unde iar am făcut o oprire scurtă, la un popas în stil rustic maramureșan.

Apoi am pornit mai departe spre Borșa. Am mers prin orășele, sate, comune - și peste tot m-a uimit abundența de viloaie și de șantiere de construcții și de depozite de materiale de construcții. S-a dus pe apa sâmbetei imaginea mea despre Maramureș.
În cele din urmă am sosit în Borșa. Am mai prins un pic de lumină cât să ieșim puțin prin oraș înainte de masa de seară, să o luăm puțin pe-un drumeag ce pornea la dreapta și urca printre dealuri.

 Am găsit chiar și un mic monument al eroilor. Am mai urcat un pic, dar s-au înmulțit lătrăturile și câinii , s-au rarefiat casele și ființele umane, așa că nu ne-am avântat mai departe ci ne-am întirs la șosea continuând până spre minimarketurile de unde urma să ne luăm apă și care ce mai dorea.

 Fix vis-a-vis de supermarketul de unde ne-am luat apă era un alt magazinaș-bar, unde mi-au plăcut cei trei bătrânei ce stăteau la bere sub îndemnul reclamei de coca-cola „Deschide și savurează fericirea”.

Mai aveam timp doar de întors la cazare, să ne lăsăm achizițiile și să coborâm la cină.
Cina a fost bună, consistentă și extrem de binevenită, cu supă, friptură și desert. Am stat la palavre până mai târzior... alții și-au continuat seara și la un joc de ping-pong sau biliard - exista o sală amenajată în acest sens la subsol.