Ieri, 21 februarie, a fost ziua internațională a ghizilor de turism. Habar nu aveam, desigur, și oricum, ca orice zi oficială, e doar o convenție. Însă, prin faptul că cineva dintre "oamenii mei", adică dintre cei pe care îi însoțesc în călătorii mi-a urat "la mulți ani" a dat valoare acestei convenții. Și m-am făcut să mă gândesc la mine, la colegii mei ghizi, la cei pe care îi ducem și conducem pe drumuri, cărări, coclauri spre diverse experiențe...
Sunt oameni - cei care merg greu pe munte, care poate nu au mai fost, nu sunt obișnuiți sau nu au condiție fizică, sau au diverse dificultăți - care au cel mai mult nevoie de un sfat, o încurajare și, de cele mai multe ori, de suport psihologic că să ducă la bun sfârșit o drumeție. Și deși e obositor, faptul că în final ei reușesc să își depășească niște bariere, niște frici sau un disconfort ca să facă un traseu - asta e cea mai mare satisfacție. Faptul că învață ceva, că mai vin și altă dată, că au prins drag de drumeții e un lucru minunat. Și, la final, mulțumirile lor sunt din suflet.
Partea mai puțin bună e că, fiind la coada grupului, pe ceilalți nu că îi neglijez, dar nu sunt acolo pentru ei. Nu am cum să fiu peste tot, poate doar într-un grup micuț, de 6-8 persoane. Și, bine spunea o colegă de excursii din vechime - cei de la mijloc rămân ai nimănui. Cei din față merg lângă ghidul principal, cei care merg greu la coadă, cu ghidul secundar... iar cei de la mijloc... undeva între, nici-nici.
De curând mi-am dat seama că o cunoștință din excursii mi-a dat unfriend. N-aș fi știut dacă nu mă trezeam că îmi apare la sugestii de prieteni (eu știind că eram prietene pe fb, merseserăm în excursii, ba mă și lăudase, chiar cam excesiv pentru gustul meu într-o vreme). Cu siguranță a avut un motiv, oi fi zis sau oi fi făcut eu ceva care i s-au părut cine știe cum. Doar că na, cum fac mulți, nu mi-a zis, doar a închis comunicarea și gata.
E un subiect de gândire. Știu că de multe ori zis sau fac chestii care altora nu le pică bine. Alteori fac sau spun chestii de care NU îmi dau seama. E foarte ușor să rănești pe cineva. Doar că nu e ceva voit sau conștient, în cazul meu. Și, uneori, nici măcar nu ține de ce fac sau nu eu, ci de ce simte sau interpretează cealaltă persoană, de rănile pe care le are deja și pe care te miri ce gest de-al meu le activează.
Singurul lucru de care sunt sigură în lumea asta nesigură e că încerc să NU fac rău nimănui, că pe cât sunt conștientă de ce fac nu fac nimic împotriva nimănui și nu vreau să rănesc sau să lezez pe nimeni.
Dar nici nu mă mai frământ să mă port cu fiecare precum cu o mimoză, punându-i pe ei mai presus de mine. Nu, suntem pe picior de egalitate, oameni, putem greși, putem face gafe, putem face sau primi observații, putem învăța din greșeli, putem să fim sau să nu fim de acord, putem comunica ce ne deranjează sau nu, ne putem supăra sau nu, ne poate trece sau nu, fiecare e liber să aleagă cum se simte, cum se exprimă sau cum nu se exprimă.
Ca om și ca ghid pot spune că da, am făcut și mai fac gafe, că mai spun tâmpenii, că nu acord atenția de care are nevoie absolut fiecare, sunt subiectivă, nu-mi dau seama de diverse chestii.
Pot însă spune cu mâna pe inima, sigură că nu mă mint, că am cele mai bune intenții și țin la absolut fiecare om cu care interacționez cât de cât armonios. Poate fără să arăt asta prea mult și în mod sigur fără să fac tam-tam pe chestia asta, sunt o persoană care se exprimă discret și fără efuziuni, pentru că pun mai mult accent pe fapte decât pe vorbe (bizar, la cât îmi place să scriu, n-ai zice).
Da, am unele ne-simpatii bazate pe comportamente pe care nu le agreez sau pe anumite fapte, sau uneori doar pe asemănarea nefericită cu situații din trecut, dar încerc să le conștientizez și să fiu obiectivă. Aici am de lucru, știu.
Revenind la ghidărie. Noi ăștia care facem asta din pasiune, pentru că ne place - să știți că ne pasă, ne pasă de fiecare dintre voi cei care veniți cu noi, indiferent cât de mult sau de puțin ajungem să interacționăm. Niciodată nu vom putea să facem ca absolut fiecare să fie super mulțumit din toate punctele de vedere - pentru că noi ghidăm un grup, iar într-un grup sunt și oameni cu condiție fizică bună, și oameni care nu au răbdare, și oameni care nu pot merge mai repede, și oameni care sunt mai individualiști și mai independenți iar noi trebuie să facem ce este mai bine pentru grup ca ansamblu, având grijă ca fiecare să ajungă înapoi în siguranță. Sigur, întotdeauna putem învăța din experiențe, din ce ne spuneți voi, doar așa progresăm.
Comentarii