Anul nou și ziua ta, sau aniversări, serbări și alți demoni

Într-o sâmbătă oarecare cu prognoză dubioasă, o drumeție. Una dintre multele de anul ăsta. Am plecat din București pe întuneric, noapte încă, ploaie care s-a schimbat în fulgi, apoi în drum spre Timișu de Jos diverse cețuri și ploi, iar după Sinaia - norii s-au mai ridicat, cât să vedem împrejur.

Pornind urcușul prin pădure spre Tamina, de la o pădure ușor pudrată dar mohorâtă am dat de tot mai mult alb, până am intrat în tărâmul basmelor. Un vis alb, nici nu conta că cerul era gri. 

Și, pentru că eram într-un basm, după colț dintre nori, a început să ne facă cu ochiul soarele, jucăuș. Basm cu zăpadă ca-n povești și soare. Prima zăpadă ultra proaspătă de anul ăsta (ninsese peste noapte). Apoi minunile s-au ținut lanț, că doar eram într-o poveste.

 După ce-am urcat prin canion am început urcușul prin nămeți spre Piatra Mare, ca direcție. Pe urcușul ăsta prin zăpadă până la genunchi cerul, soarele, pădurea și muntele s-au jucat cu noi de-a v-ați ascunselea. Soarele era sus, lumina, dar valuri de ceață-nori veneau de mai jos de noi, ne cuprindeau într-o ceață diafană, ca un abur luminos - asta nu se poate prinde nici în poze nici în cuvinte. 

Dacă a fost vreodată în viața mea un moment în care să nu fiu sigură dacă sunt trează, visez sau m-am transportat într-un basm, ăla a fost. Și fix momentul ăsta l-am simțit ca Anul Nou sau/și ziua mea, adică un moment absolut special, pentru care n-am făcut nimic special în afară de a fi acolo atunci. 

Că tot mă gândisem eu de ziua mea că ce mi-ar fi plăcut să mă duc nuștiu unde, sau de Anul nou la nu știu ce cabană sau în nu știu ce țară... Ei bine nu, Anul nou și ziua mea s-au întâmplat să fie pe nepusă masă, absolut minunat, într-o zi oarecare. 

Doar că na, oameni suntem și tindem să uităm. așa că zilele astea iar m-am surprins gândindu-mă băi, dar ce mi-ar plăcea să fac revelionul la vreo cabană, că n-am mai făcut asta și tare îmi doresc... Uitând că de fapt revelionul ăla poate fi oricând. Că ziua mea, sau o zi de sărbătoase poate fi în orice moment, în orice zi, dacă sunt acolo și nu umblu cu gândurile brambura după cai verzi pe pereți inexistenți...

Pe platou a fost soare plin, de vară, compensat însă de un vânt rece. Apoi, la coborâre, am avut din nou un dans cu norii care-au venit peste noi.

Apoi, de-a lungul coborârii am descoperit că iarna de dimineață se transformă într-un mix interesant.

Jumi-juma.

Și strălucire. Dar ce strălucire!!!

Pe bucata de final de pe brazi zăpadă se topise și devenise o ploaie cu soare. Primăvarăăă.

Cam așa aș descrie ziua mea de An Nou venit când a vrut el să vină, nu după calendar sau după obiceiuri și obișnuințe.