Tot din garnitura viselor bizare mai am câteva din ultima perioadă.
Unul, de vreo săptămână sau un pic mai mult, era cumva dintre visele pe care mi le explic prin teama mea că o să moară mama. Am mai avut unele similare de-a lungul vremii. Ăsta de-acu era că eram undeva pe la intersecția de la AFI , eu nu știu unde mă duceam, iar mama voia să ia un mijloc de transport spre altă direcție. Era noapte.
Vine un tramvai. Mama fuge spre stație, dar nu mai știu, ori era alt tramvai, ori se retrăgea, nu era bun. Apoi vine un autobuz. Stația era un pic mai departe, dar pe partea mea, în spate, adică cumva peste intersecție.
Autobuzul se oprise în stație. Maică-mea alergă spre el. Se tot îndepărta, era multă lume care urca sau cobora. A ajuns la ușă, ba chiar la ușă din mijloc sau spate. Unde mi s-a părut că s-au oprit și s-a împiedicat, a căzut. Și nu era singura. Am alergat s-o ajut, să văd ce a pățit. M-am apropiat și cum mă apropiam am văzut că erau vreo două gropi pline de apă în asfalt în care se zbăteau mai mulți oameni. Am ajuns lângă. Care o fi mama, se vedeau doar niște mâini care se zbăteau. Văd mâneca unei geci verzi care-mi e cunoscută și prind acea mână și trag să salvez persoana din apă pe cale să se înece.
M-am trezit speriată și cu un sentiment neplăcut. Sigur, visul era plin de inadvertențe și chestii care n-au nicio legătură cu realitatea (direcția tramvaiului și a autobuzului erau ilogice, tramvaiul mergea în direcția spre casă, autobuzul exact invers, maică-mea nu aleargă după autobuze, nu avem crevase pline cu ape în stațiile de autobuz, geaca verde e geaca mea...) dar tema visului cu maică-mea care tot pățește ceva iar eu văd asta de la distanță, iar această întâmplare are legătură cu apa mi-a mai apărut de-a lungul timpului.
Alt vis, de data asta doar cu mine, mai recent. Mergeam într-o excursie cred, cu cineva. A fost ceva complicat, nu mai țin minte mare parte din vis, cred că doar ceva de pe la final. Era ceva cu iarnă și munți, dar nu știu dacă ce am acum impresia că a fost la început e din acest vis sau de altă dată. Ce îmi amintesc e că ne oprim să facem un popas. Era un fel de canion, iar pe pereți, pe peretele din spate, de unde veniserăm, era zăpadă care strălucea în soare. O priveau fascinată, apoi am văzut că parcă pe ici pe colo se mișcă, parcă curge pe mici porțiuni. Le zic celor cu care eram: uitați-vă acolo, cred că o să vedem o avalanșă. Între timp în zona adăpostită unde eram am mai sosit doi, tipul îmi era cunoscut. De pe zona cu zăpadă mișcătoare îmi mut privirea către ce e mai spre noi și deasupra noastră și văd acelaști comportament alarmant al zăpezii. Mă tărăsc și ies din așa zisul adăpost, cred se pare că era mai jos decât calea principală, tot cu ochii la zăpadă de deasupra și le zic și celorlalți să iasă repede de acolo. Apoi nu știu cum, n-a fost nicio avalanșă în schimb a venit apa, care ne-a luat pe toți și ne-a purtat pe toți prin canion, dar nu era nimic periculos, pluteam sau înotam, ceilalți se țineau după mine. Am ajuns la un loc unde se termina apă dar începea o zonă construită de om, un fel de încăpere întunecoasă, cu două locuri gen scaune tapisate cu catifea purpurie, cu picioare de lemn nefinisat, pe un soi de podea cu o treaptă și cu două deschizături în fața scaunelor. Cei care ieșiseră din apă în față se așezau pe scaune, se uitau în jos apoi săreau în acele deschizături misterioase. Se pare că asta trebuia să fac și eu. Întâi am studiat ce făcea un tip înaintea mea. După ce a sărit, m-am dus și eu spre scaunul din stânga. Mă gândeam dar chiar trebuie să sar? Ce-o fi acolo, cum să sar dar să fiu sigură că nu pățesc nimic, să nu mă lovesc sau ceva. M-am holbat în jos, era întuneric, încercăm să deslușesc ceva dar nu vedeam nimic clar.
M-am trezit tare mirată. Ce mama naibii mai e și visul ăsta? Ăsta ce-o vrea să zică?
Astea-s visele cu apă din ultima vreme. De-a lungul vremii am mai avut vise legate de apă, unele legate și de mama, unele nu, tot dintr-astea de nu prea știu ce să cred.
Mai am câteva seturi dubioase de vise, unele de-a dreptul erotice și cu o persoană fără chip, uneori de tipul vis în vis, altele gen film, unde sunt doar spectator, se întâmplă chestii, eu le văd dar nu fac parte din acțiune, altele unde îmi apar în vis persoane cunoscute dar în situații un vag legate de contextul din care fac parte, dar cu evoluții care nu au nicio legătură cu realitatea...
Ultimul din garnitura asta a fost mega ciudat, desigur i-am uitat începutul, cred că începea cu ceva gen o excursie cu autocarul cu pastelul, aveam rucsac, dar nu știu ce s-a întâmplat, ori nu era loc, ori îl ratasem, rămăsesem iar autocarul plecase, dar mai erau Ralu și Ramon care ziceau că mergem separat cu mașina. Apoi nu știu cum voiam la baie, eram la vila lor, m-a condus Ramon, apoi iar îmi scapă ceva, cred că ieșisem iar afară, apoi cumva totul s-a schimbat, umblam nu știu pe unde, pe un tărâm bizar, gen combinație de deșert și vulcani noroioși, era ceva legat de niște dezastre, se căuta o soluție, apoi văd pe cineva împingând ceva ca un homunculus sau o păpușă spre o chestie ca un vulcan noroios dar care părea ceva viu, organic, care erupea furios, scuipând și bolborosind, culorile aduceau cu țesuturile umane, cu pielea, în timp ce acela care împingea cu o prăjină aducea acea mică formă ce aducea cu un prunc dar nu tocmai gândeam sau cineva zicea ceva de genul ce bine că a avut ideea să îl pună înapoi, forma respectivă era înghițită de chestia bolborositoare care mai bolborosea de câteva ori apoi s-a liniștit. Mă rog, când am văzut de departe, la început, erau două chestii bolborositoare vulcanice, dar apoi toată acțiunea se petrecea doar la una. Cert e că totul s-a liniștit. Oricum, partea asta a visului părea periculoasă, grețoasă, o senzație greu de descris. Apoi, după ce totul s-a calmat, am plecat, știam că totul s-a rezolvat, mergeam, am ieșit din ținutul ciudat și am ajuns într-o vilă, într-un apartament unde discutam cu un tip ceva legat de soția care născuse și de rezolvarea de mai înainte, totul era bine. Înainte de a pleca m-am dus la wc pentru un pipi, acolo în coșul de gunoi mi-a atras atenția un tampon extern înfășurat în hârtie dar doldora de sânge, m-a mirat. În timpul ăsta gândeam nu poate fi copilul, n-are cum să aibă nicio vină. Am ieșit pe ușă, coboram scările când încep să văd stropi de sânge pe jos. Întâi câțiva răzlețe apoi tot mai mulți, mă feresc să calc pe ei, cobor, cobor, deja erau deși, când ajung la parter era ca în filmele de groază, nu puteai păși de atâtea pete de sânge, că să trec m-am agățat de o draperie că Tarzan. Toată lumea din vilă se căra afară cu rucsaci și bagaje, cineva spunea că e de la doamna (nuștiucum) care a născut, altcineva întreba dacă a văzut-o cineva, altcineva zicea că nu dar că vorbise cu el, cu soțul și nu știa unde e ea, în timpul ăsta toată lumea ieșea, ieșisem și eu, eram în curtea neîncăpătoare, treceam peste bagajele altora, Ralu îmi zicea că asta e, plecăm, moment în care îmi dau seama că rucsacul meu e sus, în cameră. Îi zic lui Ralu, care spune îți dau eu rucsac, da, dar acolo am actele, tot ce e important... face semn că așa e, înțelege.
Cam ăsta a fost. Am uitat multe din el, dar la cât de bizar și neplăcut a fost, am ținut mi te mai multe amănunte decât de obicei. Oricum, ăsta chiar e un vis foarte ciudat, chiar și pentru mine, care oricum visez diverse ciudățenii...
Comentarii