micutze aberatzii

Ce o fi, o fi. 31 decembrie-1 ianuarie. O convenție - calendarul. Începutul de an - altă convenție. Timpul nu începe și nu se termină vreodată, doar noi îl vedem ca segmentat. Un nou început - o speranță. Probabil de aia proiectăm un "mai bine" pentru un "nu acum". Dar de ce? Ce are "acum" față de "mâine" sau "la anu'"?

De o lună m-am apucat de escaladă. Îmi place, nu mă descurc cine știe ce strălucit, dar sper că o să progresez. E stranie senzația când te cațări și la un moment dat ești deja undeva sus și nu mai găsești prizele, instructorul îți strigă dreapta sus sau stângul nu știu unde dar simți că oricât te întinzi, n-ai cum, obosești și simți că nu poți să te mai ții de perete - aici, dacă n-ai fi legat în ham și filat, ai pica poc și gata, dar la escaladă n-ai de ce să îți faci griji, cine te filează te ține, poți să te lași în ham să te odihnești, să gândești cum ai putea ieși din situația aia, unde să pui mâna sau piciorul, poate ți-a scăpat ceva... Dar tot nu-mi place să pic, să văd că nu pot, dar pot să zic că e palpitant. Te ține în priză la maximum. Nu îmi imaginez că o să fac escaladă la cine știe ce nivel ca-n filmele alea de la Banff Film Festival, dar ideea e să încep să mă descurc ca lumea - ca să îmi folosească la activitățile montane, mai ales dacă vreau să fac cursul de ghid monta...

În ziua următoare aveam stabilită excursia în Highlands. Narcis căutase o firmă care să ne facă turul nu ca circuit (cum sunt cele mai multe), ci în traversare - adică să ne ia din Edinburgh, să ne plimbe la obiectivele din Highlands și să ne lase în Glasgow. Aveam ca șofer-ghid pe un nene haios și foarte vorbăreț care venise în costum tradițional - adică purta kilt. Dacă n-a trăncănit nenea și nu ne-a povestit câte în lună și în stele, de la geografie la istorie la tradiții și legende și nu știu ce nu ne-a povestit în aceste foarte multe ore de mers... Am plecat pe la 8 din Edinburgh și an sosit în Glasgow pe la 7 seara cred. Am prins o zi de toamnă englezească, adică cu ploi și cețuri. Noroc doar că nu era și frig, doar umezeală. Pentru poze nu a fost neapărat bine, dar whatever.  Primul popas l-am făcut la o fermă turistică, avea un nume ceva cu Mills, ca aveau și magazin de desfacere pentru produse textile din lână de la (era să zic rafinăriile) - fabricile de t...

Deja încep să mi se amestece în cap orașele, zilele și ce-am văzut pe-acolo, așa că e cazul să scriu ce-mi mai amintesc până nu le fac varză de tot. Mă rog, au mai trecut vreo două săptămâni de când am scris fraza de mai sus. Clar ce chef și spor am avut. Dar vineri când mă pregăteam de plecat în aplicația de la Căciulata și îmi făceam loc pe telefon și ștergeam poze am dar iar de pozele din Scoția  și am zis băi, la naiba, când ai timp scrie naibii amintirile alea, așa voalate deja de timp până nu se șterg de tot. Ziua 2. Ne-am trezit devreme, ne-am echipat și am pornit să ne întâlnim cu ghidul. Vremea era închisă, ploua mărunt și insistent, o zi de toamnă până în măduva oaselor cu promisiunea că va ploua și mai grozav. Ghidul nostru era un tip simpatic, dezghețat și foarte pasionat de istorie. Am fi jurat că e scoțian get-beget dar ne-a spus că nu e, e din Wales și a făcut tot turul mișto de cât de „bătăios” și „curajos” e Wales-ul. Ne-a povestit o mulțime de chestii din isor...