Treceți la conținutul principal

Ze ghid

Dintre aventurile mele de organizator și/sau ghid în ultima vreme: organizarea excursiei cu colegii în Bulgaria - din nou un proiect care s-a născut greu, aceeași noncooperare inițială și tăcere profundă. M-am enervat iar, din nou nu am înțeles ce e în mintea lor, dar am decis ca de data asta să nu trag de nimeni. Și a fost o tăcere absolută. Lucrurile s-au pus în mișcare când s-a întors din concediu Cristi, care a tras el de limbă oamenii și lucrurile s-au deblocat. Perioada ideală ar fi fost 15-18 august, dar nu știam cum va fi cu vineri 16. M-am dus la Dana s-o întreb, ea a supus votului public decizia, imensa majoritate a votat vineri zi de concediu. Ralu a propus cazări. Doar că lumea se hăhăia, trăncănea aiurea și naiba se concentra la luat decizii. Ralu se oftica că ăștia nu vor să se adune să decidă ce și cum așa că m-am băgat în priză, am convocat adunare fulger ca să stabilim. Tot cu divagații și ieșit pe arătură, așa că am fost a dracu' de tăioasă. I-am făcut să aleagă măcar un oraș pentru cazare. Una dintre cele două cazări din Cavarna se dăduse așa că au zis că se decid mâine. A, și le-am zis că mă decid dacă vin cu o săptămână înainte (din păcate, chiar așa e, m-am băgat în cheltuieli până-n gât până în noiembrie, ce-o fi fost în capu' meu?). Și a fost foarte interesant (o trezire foarte bruscă la realitate) cum a fost primită informația. Duș rece. Greu de înghițit pilulă, amară ca dracu'. Dar în schimb m-am detașat complet și am urmărit continuarea de pe margine. O zi a fost liniște total, credeam că deja au luat cazarea. Surpriză, de fapt nu mai făcuseră nimic. Apoi s-a reportat pe luni decizia. Mă rog, au fost câteva zile întregi când se tot propuneau cazări dar nu se lua o decizie. La un moment dat am simțit că ar fi un mic pericol să își bage toată lumea picioarele și să ajungă să se certe de la nedecisul ăsta și am încercat să mai direcționeze un pic treburile. Cred că nu era neapărat necesar, dar voiam să evit riscul ca excursia să degenereze. În fine, după lupte seculare au ales o cazare și au făcut și rezervare. Uf! Între timp, dacă tot reușisem să mă detașez, am ajuns la concluzia că nu e o afacere rea, că poate ar fi o opțiune mai ieftină decât a doua săptămână de concediu aflată în indecizie și ea. Azi dimineață la traversare la Apaca dau de Diana, care se ducea la medicina muncii. Am trăncănit de multe, printre care și de concediu și brusc am avut revelația că nici acolo nu va fi ce am propus și mi-aș fi dorit (adică Sozopol - Nesebar). Atunci am decis că o să merg cu colegii la Nisipurile de Aur. Am anulat concediul la job pentru săptămâna 2 and that's it

O chestie nesperat de bună însă s-a ivit chiar în ziua când i-am luat tare pe colegi ca să decidă ceva. M-a sunat Ovidiu, colegul de la cursul de ghizi, dacă vreau să mă bag ghid pentru o excursie la Balcic, cu altă agenție decât Oxigen. Mi-au convenit condițiile. Interesant e că despre data de 6 și Balcic se pusese întrebarea cu vreo săptămână înainte pe grupul nostru de la curs și când am zis că aș putea s-a răspuns că nu mai e nevoie, s-a rezolvat. Dar am avut un gând răzleț - parcă văd că mă chemați să vin fix înainte de excursie. A fost norocul meu că au adunat oameni de două autocare și au avut nevoie de doi ghizi. Mă gândeam cum naiba o să mă descurc, dar a fost mult mai ușor și mai plăcut decât credeam. N-am încercat să fiu nu știu cum, am fost eu însămi, am acordat atenție fiecăruia în parte, i-am ajutat, când simțeam că mă încurc - la strâns bani și la calcule - am cerut ajutor și turiștii m-au ajutat cu dragă inimă. Am vorbit liber, fără să mă cramponez de cifre și date exacte, mai mult povești și descrieri. Și totul a fost foarte bine. Și mie mi-a păsat de ei, și lor de mine, ne-am simțit bine cu toții. Și era un autocar cu media de vârstă pe la 60, dar au fost toți drăguți și cooperanți, chiar dacă la început i-am simțit pe câțiva că mă priveau cu scepticism.

Și acum de ce sunt în rahat cu finanțele... Nu am putut rezista și m-am aruncat la două excursii mișto: țările baltice și Scoția. Doar că sunt în septembrie și apoi în octombrie, după ce augustul e cu concediu, iulie cu restul de taxă pt curs, cu burlăcițele în Vamă, și încă câteva chestii de neamânat. Așa e, când se adună, vin buluc. Cumva le-oi rezolva sper, rând pe rând...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş