Dintre aventurile mele de organizator și/sau ghid în ultima vreme: organizarea excursiei cu colegii în Bulgaria - din nou un proiect care s-a născut greu, aceeași noncooperare inițială și tăcere profundă. M-am enervat iar, din nou nu am înțeles ce e în mintea lor, dar am decis ca de data asta să nu trag de nimeni. Și a fost o tăcere absolută. Lucrurile s-au pus în mișcare când s-a întors din concediu Cristi, care a tras el de limbă oamenii și lucrurile s-au deblocat. Perioada ideală ar fi fost 15-18 august, dar nu știam cum va fi cu vineri 16. M-am dus la Dana s-o întreb, ea a supus votului public decizia, imensa majoritate a votat vineri zi de concediu. Ralu a propus cazări. Doar că lumea se hăhăia, trăncănea aiurea și naiba se concentra la luat decizii. Ralu se oftica că ăștia nu vor să se adune să decidă ce și cum așa că m-am băgat în priză, am convocat adunare fulger ca să stabilim. Tot cu divagații și ieșit pe arătură, așa că am fost a dracu' de tăioasă. I-am făcut să aleagă măcar un oraș pentru cazare. Una dintre cele două cazări din Cavarna se dăduse așa că au zis că se decid mâine. A, și le-am zis că mă decid dacă vin cu o săptămână înainte (din păcate, chiar așa e, m-am băgat în cheltuieli până-n gât până în noiembrie, ce-o fi fost în capu' meu?). Și a fost foarte interesant (o trezire foarte bruscă la realitate) cum a fost primită informația. Duș rece. Greu de înghițit pilulă, amară ca dracu'. Dar în schimb m-am detașat complet și am urmărit continuarea de pe margine. O zi a fost liniște total, credeam că deja au luat cazarea. Surpriză, de fapt nu mai făcuseră nimic. Apoi s-a reportat pe luni decizia. Mă rog, au fost câteva zile întregi când se tot propuneau cazări dar nu se lua o decizie. La un moment dat am simțit că ar fi un mic pericol să își bage toată lumea picioarele și să ajungă să se certe de la nedecisul ăsta și am încercat să mai direcționeze un pic treburile. Cred că nu era neapărat necesar, dar voiam să evit riscul ca excursia să degenereze. În fine, după lupte seculare au ales o cazare și au făcut și rezervare. Uf! Între timp, dacă tot reușisem să mă detașez, am ajuns la concluzia că nu e o afacere rea, că poate ar fi o opțiune mai ieftină decât a doua săptămână de concediu aflată în indecizie și ea. Azi dimineață la traversare la Apaca dau de Diana, care se ducea la medicina muncii. Am trăncănit de multe, printre care și de concediu și brusc am avut revelația că nici acolo nu va fi ce am propus și mi-aș fi dorit (adică Sozopol - Nesebar). Atunci am decis că o să merg cu colegii la Nisipurile de Aur. Am anulat concediul la job pentru săptămâna 2 and that's it
O chestie nesperat de bună însă s-a ivit chiar în ziua când i-am luat tare pe colegi ca să decidă ceva. M-a sunat Ovidiu, colegul de la cursul de ghizi, dacă vreau să mă bag ghid pentru o excursie la Balcic, cu altă agenție decât Oxigen. Mi-au convenit condițiile. Interesant e că despre data de 6 și Balcic se pusese întrebarea cu vreo săptămână înainte pe grupul nostru de la curs și când am zis că aș putea s-a răspuns că nu mai e nevoie, s-a rezolvat. Dar am avut un gând răzleț - parcă văd că mă chemați să vin fix înainte de excursie. A fost norocul meu că au adunat oameni de două autocare și au avut nevoie de doi ghizi. Mă gândeam cum naiba o să mă descurc, dar a fost mult mai ușor și mai plăcut decât credeam. N-am încercat să fiu nu știu cum, am fost eu însămi, am acordat atenție fiecăruia în parte, i-am ajutat, când simțeam că mă încurc - la strâns bani și la calcule - am cerut ajutor și turiștii m-au ajutat cu dragă inimă. Am vorbit liber, fără să mă cramponez de cifre și date exacte, mai mult povești și descrieri. Și totul a fost foarte bine. Și mie mi-a păsat de ei, și lor de mine, ne-am simțit bine cu toții. Și era un autocar cu media de vârstă pe la 60, dar au fost toți drăguți și cooperanți, chiar dacă la început i-am simțit pe câțiva că mă priveau cu scepticism.
Și acum de ce sunt în rahat cu finanțele... Nu am putut rezista și m-am aruncat la două excursii mișto: țările baltice și Scoția. Doar că sunt în septembrie și apoi în octombrie, după ce augustul e cu concediu, iulie cu restul de taxă pt curs, cu burlăcițele în Vamă, și încă câteva chestii de neamânat. Așa e, când se adună, vin buluc. Cumva le-oi rezolva sper, rând pe rând...
O chestie nesperat de bună însă s-a ivit chiar în ziua când i-am luat tare pe colegi ca să decidă ceva. M-a sunat Ovidiu, colegul de la cursul de ghizi, dacă vreau să mă bag ghid pentru o excursie la Balcic, cu altă agenție decât Oxigen. Mi-au convenit condițiile. Interesant e că despre data de 6 și Balcic se pusese întrebarea cu vreo săptămână înainte pe grupul nostru de la curs și când am zis că aș putea s-a răspuns că nu mai e nevoie, s-a rezolvat. Dar am avut un gând răzleț - parcă văd că mă chemați să vin fix înainte de excursie. A fost norocul meu că au adunat oameni de două autocare și au avut nevoie de doi ghizi. Mă gândeam cum naiba o să mă descurc, dar a fost mult mai ușor și mai plăcut decât credeam. N-am încercat să fiu nu știu cum, am fost eu însămi, am acordat atenție fiecăruia în parte, i-am ajutat, când simțeam că mă încurc - la strâns bani și la calcule - am cerut ajutor și turiștii m-au ajutat cu dragă inimă. Am vorbit liber, fără să mă cramponez de cifre și date exacte, mai mult povești și descrieri. Și totul a fost foarte bine. Și mie mi-a păsat de ei, și lor de mine, ne-am simțit bine cu toții. Și era un autocar cu media de vârstă pe la 60, dar au fost toți drăguți și cooperanți, chiar dacă la început i-am simțit pe câțiva că mă priveau cu scepticism.
Și acum de ce sunt în rahat cu finanțele... Nu am putut rezista și m-am aruncat la două excursii mișto: țările baltice și Scoția. Doar că sunt în septembrie și apoi în octombrie, după ce augustul e cu concediu, iulie cu restul de taxă pt curs, cu burlăcițele în Vamă, și încă câteva chestii de neamânat. Așa e, când se adună, vin buluc. Cumva le-oi rezolva sper, rând pe rând...
Comentarii