Treceți la conținutul principal

Cică

Anul ăsta, începutul de noiembrie cu ziua mea cu tot mi-a fost foarte neclar și haotic. Ca și vremea de afară, cețos.

Cea mai mare zăpăceală și stare contradictorie am avut-o din cauză că fix de ziua mea, care pica sâmbătă, fix atunci s-a găsit Irina să își facă nunta. Cu scuzele de rigoare și cu anunțat din timp, așa că, deși nu mi-a plăcut deloc, am decis să merg.

În plus, colac peste pupăză, și Cătălina, care se serba și ea pe 2 noiembrie și-a organizat party-ul de ziua ei tot pe 4 noiembrie.

Pentru că știam că merg la nuntă și naiba știe când apar și eu, nu m-am combinat la organizare. așa că de ziua mea am fost la nunta altcuiva și la party-ul de ziua altcuiva.

A fost un pic nu știu cum, adică nu m-am simțit chiar ok. Și în străfundurile întunecate ale spiritului de scorpion, am fost chiar pissed off. Și încă mai sunt. Ceea ce mă pune pe gânduri în ce privește dacă nu o fi fost mai bine să îmi bag picioarele și să fac cu totul altceva, cumva ca anul trecut, să plec naibii undeva departe, ceva doar pentru suflețelul meu. O să meditez la treaba asta și poate la anu' o sa fac ceva și n-o să mă mai simt așa dedublată - the good me, care se bucură și nu se simte ofticată că alții și-au adjudecat ziua mea, și the bad me, care ar înjura și-ar băga picioarele sau ar face fițe ținând să fiu eu aia care se simte bine și în centrul propriei mele atenții.

Cică stăm bine, ca nație. Și avem o conducere beton. De aia simțim cu toții că ne ia mama dracului, pentru că viitorul sună bine.

Cică am chef. Da, poate de dormit și de făcut orice altceva în afară de a merge la muncă zi de zi.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...