micutze aberatzii

Și iată că până la urmă am ajuns din nou la munte. Avusesem probleme cu genunchiul agravate după Mălăiești și mi-era teamă de un traseu mai solicitant, așa că am mers pe varianta Curmătura. Inițial nu voiam, pentru că era de două zile iar eu as fi vrut de o zi, că aveam multe de făcut acasă și timp ioc, dar până la urmă am amânat iar toată treaba și... am fugit la munte. M-am străduit să adun mai multă lume, ca să obțin reducere (la 3 persoane 50%, la 5, 100%), dar nu s-a putut, fiecare avea altele. Cu Greenventure nu mai fusesem. Dar măcar dintre participanți știam doi, pe Sever și pe Flori - cu care de fapt complotasem pentru a merge în excursia asta și să obținem reducere dar nu ne ieșise. Inedit era faptul că pentru prima oară de când am fost la Curmătura, nu aveam cazarea la cabana Curmătura. Ci la Gura râului, la marginea Zărneștiului, de unde începe drumul forestier  către prăpăstiile zărneștilor. Mi-era că o să dârdâim, că de câte ori trecuserăm în drum spre fântâna lui ...

După cum sunt zile în care tot ce îți propui se duce naibii din diverse motive care mai de care mai neașteptate, sunt și zile în care deși nu ți-ai propus musai să faci cutare și cutare, lucrurile, dacă le pui în mișcare, curg de la sine. Așa a fost duminica trecută. Vorbisem de principiu cu Livia, mă întrebase daca vreau să merg la expoziția de ii de la MȚR, ca vorbise cu Dani și Elena și de principiu ar fi mers. Am zis da, vin și eu, se stabilește să ne vedem la ora 4. Apoi îmi zice că tot duminica, seara de la 7:30, ar fi un concert de colinde cu intrare liberă la catedrala Sf. Iosif. Mai zic și eu că la MȚR, de la 5, e și seară de teatru, primisem invitație pe facebook de la Cristian Fofirca ca joacă chiar el în piesa respectivă. Livia zice ok, depinde cât durează, ca să aibă timp să ajungă la concert. Apoi tot restul săptămânii a fost liniște, ne-am văzut fiecare de treburile sale, abia vineri am mai dat cu întrebarea, am întrebat-o și pe Elena dacă vine, a zis că vine la ii, dar...

Cum am fost sucită și nehotărâtă ce puii mei să fac de 1 Decembrie, am ratat toate excursiile posibile și am rămas în București. Ceea ce nici nu e rău, m-am mai odihnit și eu pe săturate. Sperasem ca gașca noastră să se urnească cât să mai mergem pe-un munte, ceva... dar nu s-a întâmplat nimic. Cu fetele dansatoarele vorbiserăm să mergem seara, de la 9, la concertul Irina Sârbu de la Godo t. Pe 30, care fusese tot zi liberă, dormisem până târziu, ne moșcăiserăm prin casă fără a face mare lucru și reușisem o plimbărică de seară dârdâită, căci era cam frig iar eu mă simțeam cam răcită și mă sufla vântul prin căciulă... Mă durea și genunchiul ca rezultat al drumeției la Mălăiești combinat cu naiba știe ce l-a apucat în ultima lună, tot soiul de dureri și înțepeneli. Așa că visul meu de a ieși la alergare în dimineața de 1 decembrie și la final să merg să casc gura la defilare a picat cu succes. Mă gândisem că poate merg la defilare oricum. Dar pe la 10 când m-am trezit mă simțeam nașpa ...