micutze aberatzii

De când a venit gerul, versiunea 2.0, dimineața, în soare, de cum ies pe ușa blocului, mă iau în primire razele soarelui, mușcătoare, și săgețile strălucitoare, mici și nenumărate ale cristalelor ce se cern din soare. O feerie strălucitoare. Strălucire rece, alb, gheață și un cer albastru implacabil. Gerul își face de cap, ne mușcă de nas, obraji, mâini, orice părticică neacoperită. Așchii din oglinda Crăiesei zăpezii. Frigul se cerne prin soare peste orașul înghețat. Furnicuțele umane mișună grăbindu-se spre treburile lor, împinse și de frigul mușcător. Până azi m-am descurcat minunat cu frigul. Azi am fost însă complet neinspirată, renunțând la pantalonii de iarnă neaspectuoși (seamănă cu niște pantaloni de trening d-ăla ieftin, dar căptușiți cu polar) cu niște jeanși dublați de niște leggings de lână, foarte buni de altfel. Și taman azi e dublu frig față de ieri, și am de colindat taman până lângă pastel, la adunarea cu foștii colegi. D-aia am zis să nu apar așa ca un copchil de car...

După cum băteam câmpii data trecută, boala secolului, în afară de lipsa cronică de timp, e bulversarea produsă de multitudinea de oferte, de informații, de orice. Și oricum cele două sunt inseparabil legate. Citeam în câteva studii legate de trenduri în comportamentul consumatorilor în țările avansate o chestie care oarecum m-a uimit. Deși... Un trend în creștere e ca oamenii, ca să nu își mai piardă prețiosul timp (dedicat muncii, desigur) și energia umblând prin magazine (fie ele reale sau online) ca să își cumpere ce le trebuie, inclusiv haine, să apeleze la un soft/soft dublat de o persoana care să le aleaga ceva conform celor câteva criterii specificate în profilul de user, să le cumpere și să le trimită respectivului, fără ca acel cumpărător să-și facă vreo grijă. Revoluționar. Dar și trist. Revoluțonar, pentru că acela căruia nu-i place absolut deloc să facă cumpărături, să probeze, să se gândească, va fi salvat de marea bătaie de cap. Trist, pentru că încep să îți pierzi indi...

Iată, când am un pic de timp și-ncep să gândesc mai departe de-un gand răzleț lăsat și abandonat la marginea drumului, mă asaltează oarecum haosul. O multitudine de posibilități, o multitudine de dorințe, de curiozități. Vreau să alerg, să merg cu bicla, să călătoresc prin țări străine mai depărtate ca Bulgaria (se pare că anul ăsta chiar s-ar putea întâmpla asta... după... mai mult de 20 de ani? mă rog, pe-acolo). Uite, vezi cum e omul? Cică n-am mai ieșit din țară de 20 de ani, dar mint cu nerușinare, mă rog, uituceala m-a făcut să mi se șteargă din minte ieșirile bulgărești, odată la Metallica la Sofia de care am legat descoperirea lui Veliko Târnovo, prin 2008, și mai recentele călătorii, una cu Terra pe la niște biserici rupestre și prin Veliko, în 2014, și cea cu Hai-Hui, in noiembrie 2015, acoperind mai multă Bulgarie, cu parcuri naturale, orașe și peșteri. Invidia și jalea mea când auzeam că x s-a dus în... nu știu, oriunde într-o zonă interesantă și unde eu n-am fost mă rodeau...

La ultima postare mă gândeam că gata, mă țin de scris sistematic, bla-bla. Intenții buna am avut, dar evident s-a ales praful de ele. Că editura mi-a tot dat chestii de făcut, de nu mai știam cum să trag de timp s-apuc să fac cât mai multe: și colaborarea, și ieșiri cu prietenii, și excursii, și oarece timp pe acasă pentru recuperare... De reușit am reușit să fac multe, dar tot doar vreo 20% din ce aș fi vrut și mi-ar fi plăcut... iar scrisul pe blog și timpul cu familia au fost cele mai sacrificate activități. Deci ia să mă gândesc io bine ce-mi mai amintesc din toate cele de la ultima postare până acum. Așa, a fost prima excursie cu Hai-Hui, cu tematică de Halloween, în Bulgaria. De când anunțase Narcis excursia m-am decis să merg, odată că m-a amuzat ideea de Halloween în peșteră, a doua, că era în Bulgaria, prin locuri pe care le-am tot ratat anul ăsta cu frecventele mele schimbări de job. Și a fost mișto tare, mi-au plăcut mult și locurile, și organizarea studențească, și nu ma...