Jazz sub un cer de rândunele

Cald, frumos, soarele cu gânduri de apus, oameni mulți, amestecați, de tot felul, dar cu același aer boem, colorat, interesant. Un văl de musculițe și fel de fel de mici zburătoare. Cânta "Iordache", iar sus pe cer zeci, sute de rândunele zburătăceau în toate părțile. Nici nu mai știu de când n-am mai văzut atâtea. Cred că de când lucram în Casa Presei... Cumva, toate astea, muzica, gâzele, rândunelele, oamenii, lumina, creau o atmosferă perfectă.