Treceți la conținutul principal

Amestecate și schimbătoare

Un weekend parcă prea scurt și încărcat de diverse. Vineri nu știam cum să mă fofilez mai repede de la muncă s-ajung în Piranha la ziua Mariei și-a lui Tode. Am reușit să mă tirez pe la 7, am ajuns rezonabil, adică Mărie nu plecase încă acasă (că de-asta mi-era teama să nu întârzii prea mult). Surpriză plăcută, venise și Cătălina, de unde-o știam plecată în Anglia, hop! era aici. M-am mai pus la curent cu care ce mai face din gașcă... Am băut beri cam multe, dovadă că eram nițel cam amețită la plecare...
Apoi sâmbătă, m-am trezit destul de rezonabil după o beție, adică pe la un 11 jumate... M-am gândit să merg la piață să cumpăr d-ale gurii pentru săptămâna ce vine... După care mi-am dat seama că ar trebui să și alerg, că seara se anunța din nou lungă, cu fetele de la dansuri, întâi la cherhana și apoi la disco... Așa c-am zis hai că întâi trag o alergare un tur de Herăstrău, apoi 41 până la Crângași, piață și rapid acasă. Am alergat binișor, mai nașpa cu sticla de apă în mână, nu cred că mai repet figura, și iacătă că la a doua trecepe peste primul pod de la insula trandafirilor mă taie o durere în genunchiul drept (ăla bunu', culmea!) așa c-o las mai moale, ba mai fac și un popas de băut apa, zvântat la soare și halit un baton pe o buturugă de lângă cel de-al doilea pod... Apoi tiptil-tiptil către Crângași, și-apoi acasă. Se făcuse tânziu, evident, abia ce-am apucat să halesc ceva, să găsesc ce țoale să pun pe mine (să nu-mi fie nici prea cald acu la plecare, nici prea frig la întoarcere, să meargă și pentru restaurant, și pentru disco etc) că a și trebuit s-o zbughesc din casă ca să ajung la întâlnirea cu fetele. Am ajuns cu jumătate de oră întârziere, iar Rali și Maria taman ce ajunseseră și ele. Doar Cristina ajunsese înainte de 6 și ne așteptase cred de i se lungiseră urechile de foame. Studiarăm meniul, comandăm care ce poftește, mie borșul de pește mi-a venit cel mai repede, foarte bun. Și hop, apare și Dana. Cristina era cu capsa pusă pe Dana, așa c-a aut loc un schimb scurt de replici tăioase, noi celelalte ne uitam ca la un meci de tenis pe fast forward. Dana s-a enervat și a plecat. Game, meci. Nici n-am apucat să mă dezmeticesc. În fine. Asta a fost momentul culminant al serii, după care totul a intrat în normalitate. Păcat doar că nu s-a mai lăsat cu disco, nici Cristina nici Denisa nu au fost in the mood, iar pe mine genunghiul rasolit începuse să mă doară rău de tot, a fost un chin să mă duc la budă și să mă întorc.
Azi... trezit tot pe la 11 jumate, moșcăit prin casă, haleli, găteli, gătit, plimbat Herăstrău, durut genunchi la oboseală, trecut după pauze scurte. Acasă ajunsă - desfăcut caserola de păstrăv de la Lidl, cumpărată ieri, surpriză, unul din cei 2 păstrăvi era de-a dreptul împuțit, celălalt era ok. Surprize, surprize!
Vreme schimbătoare, ciudată, nor, soare, soare nor, posibilități de averse în permanență.
Ciudată vreme, foarte ciudata!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...