Treceți la conținutul principal

Amestecate și schimbătoare

Un weekend parcă prea scurt și încărcat de diverse. Vineri nu știam cum să mă fofilez mai repede de la muncă s-ajung în Piranha la ziua Mariei și-a lui Tode. Am reușit să mă tirez pe la 7, am ajuns rezonabil, adică Mărie nu plecase încă acasă (că de-asta mi-era teama să nu întârzii prea mult). Surpriză plăcută, venise și Cătălina, de unde-o știam plecată în Anglia, hop! era aici. M-am mai pus la curent cu care ce mai face din gașcă... Am băut beri cam multe, dovadă că eram nițel cam amețită la plecare...
Apoi sâmbătă, m-am trezit destul de rezonabil după o beție, adică pe la un 11 jumate... M-am gândit să merg la piață să cumpăr d-ale gurii pentru săptămâna ce vine... După care mi-am dat seama că ar trebui să și alerg, că seara se anunța din nou lungă, cu fetele de la dansuri, întâi la cherhana și apoi la disco... Așa c-am zis hai că întâi trag o alergare un tur de Herăstrău, apoi 41 până la Crângași, piață și rapid acasă. Am alergat binișor, mai nașpa cu sticla de apă în mână, nu cred că mai repet figura, și iacătă că la a doua trecepe peste primul pod de la insula trandafirilor mă taie o durere în genunchiul drept (ăla bunu', culmea!) așa c-o las mai moale, ba mai fac și un popas de băut apa, zvântat la soare și halit un baton pe o buturugă de lângă cel de-al doilea pod... Apoi tiptil-tiptil către Crângași, și-apoi acasă. Se făcuse tânziu, evident, abia ce-am apucat să halesc ceva, să găsesc ce țoale să pun pe mine (să nu-mi fie nici prea cald acu la plecare, nici prea frig la întoarcere, să meargă și pentru restaurant, și pentru disco etc) că a și trebuit s-o zbughesc din casă ca să ajung la întâlnirea cu fetele. Am ajuns cu jumătate de oră întârziere, iar Rali și Maria taman ce ajunseseră și ele. Doar Cristina ajunsese înainte de 6 și ne așteptase cred de i se lungiseră urechile de foame. Studiarăm meniul, comandăm care ce poftește, mie borșul de pește mi-a venit cel mai repede, foarte bun. Și hop, apare și Dana. Cristina era cu capsa pusă pe Dana, așa c-a aut loc un schimb scurt de replici tăioase, noi celelalte ne uitam ca la un meci de tenis pe fast forward. Dana s-a enervat și a plecat. Game, meci. Nici n-am apucat să mă dezmeticesc. În fine. Asta a fost momentul culminant al serii, după care totul a intrat în normalitate. Păcat doar că nu s-a mai lăsat cu disco, nici Cristina nici Denisa nu au fost in the mood, iar pe mine genunghiul rasolit începuse să mă doară rău de tot, a fost un chin să mă duc la budă și să mă întorc.
Azi... trezit tot pe la 11 jumate, moșcăit prin casă, haleli, găteli, gătit, plimbat Herăstrău, durut genunchi la oboseală, trecut după pauze scurte. Acasă ajunsă - desfăcut caserola de păstrăv de la Lidl, cumpărată ieri, surpriză, unul din cei 2 păstrăvi era de-a dreptul împuțit, celălalt era ok. Surprize, surprize!
Vreme schimbătoare, ciudată, nor, soare, soare nor, posibilități de averse în permanență.
Ciudată vreme, foarte ciudata!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş