De la capăt & aberații de vară indiană

Și o luăm frumușel de la capăt... Ce va fi, cum, om trăi și om vedea.

Am pus murături - castraveți și gogoșari. O să pun și varză, dar mai încolo nițel. Oricum ai da-o și ai întoarce-o, tot murăturile proprii sunt ză best. Anu' trecut n-am prea avut chef, cu mutarea și tot necazul, dar odată terminată tevatura mutării zugrăvelii și a nervilor cu meșterii lui pește, am zis, mai mult la picătura chinezească a sfaturilor materne, hai să pun totuși ceva-ceva acolo - și ce bine a fost, am avut varză murată și gogonele asortate până spre vară. Mă bătea gîndul să pun și de-o zacuscă, dar de-acum va fi mai complicat cu cumpăratul. Da, visam frumos și la un magiun, dar gata, e tardiv, terminatu-s-a bogăția de prune și se scumpiră de zici că-s fructe exotice.

Zilele astea din urmă au fost foarte dinamice - adică ultimele două săptămâni din septembrie. Ca un montaigne-russe. Ba sus, ba jos. Ba așa, ba invers. Și în cele din urmă și câteva ieșiri la bere, binevenite după o vară de secetă. Și mă amuzam, oarecum, râsu-plânsu, de unde în anii trecuți septembrie era full de zile de naștere sărbătorite de n-aveai aer (nici bani), acum calm plat. În schimb octombrie se profilează foarte social și bericios, ba cu gașca de fete de la dansuri, ba cu gașca mare la o chermeză cu ied la groapa cu jar, zile de naștere care or mai fi (că sunt)... Dixtracție și muncă. Că da, începui munca. Și va fi palpitant. Și nou. Și e foarte bine că-i așa.