Treceți la conținutul principal

Agape



Mi se părea mie că n-am mai scris demult nimic... Ca de obicei, cand sunt multe de povesti, n-apuci. Deci, pe scurt muncă-muncă-muncă-muncă, dar și distracție-distracție-distracție-distracție. Adică nici nu-i rău. Doar cu timpul stau prost, n-apuc să fac mai nimic. Ei, și ce dacă! La muncă învăț chestii noi, reînvăț chestii pe care le uitasem parțial, e interesant. Am avut și supliment de viteză, adică niște colaborări - modificări pentru un site și paginarea unei reviste a școlii. Din păcate am atît de puțin timp disponibil, e frustrant. Și sunt în urmă cu somnul. Grătar cu fetele noastre de la dansuri la Cristina - minunat. Apoi o iesire pe nepusă masă în Oaia Neagră, unde am nimerit fix cand se sărbătorea Codrina, adică iar prilej de băut și de distrat, ba chiar și de cântat.

Apoi ieșirea la Fântâna Doamnei, la o chermeză cu ied la groapa cu jar.
Fantastic. Mi-a plăcut mult peisajul locului. Iar satul... un loc de retragere ideal pentru alcoolicii anonimi care vor să se lase de antialcoolism. Sîmbătă și duminică am întâlnit pe ulițe numai oameni beți turtă.

Amuzant, oricum. Eu i-aș fi zis satucului "La baetii veseli" - ca-n ilustrata de epoca peste care am dat pe net si care asa de tare mi-a placut ca musai trebuia sa-i gasesc un loc in ză blog.

Acum iar un weekend de semipauză, că o să trec pe la Diana și Petre... Iar următorul weekend va fi dărâmător, cu party for Rali și imediat a doua zi serbare la moșie la Ottu. Iar eu stau și mă gândesc cum pana mea să fac, că și de-aș vrea să mă serbez și eu nu prea am loc. Dar oare vreau? Nu pot să dau pe repede înainte peste ziua de 4, să nu știe nimeni c-a fost, nici măcar eu?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...