BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

luni, 13 februarie 2012

Ninge, ninge!


Azi ninge ca la balamuc. Am ieșit cu Ovidiu sa ne vedem cu Cătălina în pauza de masă. Ne-am întâlnit la Aurel Vlaicu, bodega unde se putea mânca ieftin și ok era închisă, așa că ne-am dus la coferărie. Am mers pe lângă edificul muncii capitaliste, pasajul Pipera (sau cum i-o zice). În tot locul câini făcuți colac prin zăpadă, ninși și resemnați. Orașul e, de astă dată, cu adevărat cotropit de ninsoarea deasă.
În rest... ieri am ieșit cu maică-mea până la Domenii, pe jos, prin zăpadă, aveam ca pretext sa luăm de la crama Murfatlar de la Domenii niște vin din care să putem face vin fiert. A fost o plimbare destul de plăcută, cu toate că vântul bătea cam tare pe alocuri. Apoi m-am apucat de "croșetat" la site-ul pentru floraria simona, a mers relativ ok, dar am înghețat bocnă (camera unde am instalat calculatorul și firele pentru net era cea mai friguroasă ieri, bătea vântul de-acolo, iar geamul, mulțumită meșterilor lui pește care mi-au renovat casa, nu se închide bine).
Sâmbătă am ieșit în expediție până la Crângași, tot cu maică-mea după mine, să facem cumpărături. Drept care am pierdut vreo trei ore cu misiunea asta... a, asta după ce dimineață ieșisem, am tras o fugă până la piața 1 Mai, la plafar, ca dădusem pe net o comandă și voiam să o ridic, și la întoarcere mi-am făcut și abonamentul pe ratb și metrou - în expediția asta de dimineață am cam dârdâit, că vântul bătea nasol de tot, iar zăpada era formată din multe biluțe înghețate și ace care înțepau orice părticică de piele neacoperită.
Vineri, după muncă, m-am dus la dansuri, unde, pentru că ne adunaserăm doar 3 cursanți, nu s-a mai ținut cursul...
În drumurile cu metroul spre și dinspre serviciu citesc "Anul morții lui Ricardo Reis" de Saramago. Am redescoperit plăcerea cititului în timpii morți ai călătoriilor cu metroul după ce împrumutasem de la Conu Marele Gatsby. Apoi am scos din raft "Diavoliada", o culegere de povestiri și scrieri de Bulgakov, și m-am distrat copios citind-o. În special "Inimă de câine" - o citeam și râdeam, abia așteptam să merg cu metroul. Ultima scriere era "Roman teatral", pe care încercasem cândva, când eram mică, s-o citesc și nu-mi plăcuse, dar de astă dată am savurat-o. Interesant cum se schimbă percepția și înțelegerea cu timpul.

0 comentarii:

Related Posts with Thumbnails