Zugrăvitul / curățenia / remediarea micilor detalii se apropie de sfârșit. Dar și Top 300 la fel. Așa că, de luni încoace nu știu ce sa fac mai întâi să le rezolv pe toate. Munca- muncă, tot de la 10 la 10, plus că, apropiindu-se terminarea lucrărilor la apartament, am tot stat cu grija zilei în care trebuie sa mut mașina de spălat de la garsoniera în apartament, zi în care trebuia să aduc și un aragaz nou (adică să-l cumpăr și mort-copt să mi-l livreze în ziua fatidică pe care mi-o anunța șeful celor cu renovarea). Predarea lucrarii a fost stabilită inițial pentru miercuri, apoi pentru joi. Luni-marți am prospectat oferta de aragazuri, m-am agitat să aflu cum e cu livrarea gratuită, m-a ajutat Raluca, miercuri dimineața l-am cumpărat și am cerut să-mi fie livrat acasă, vestea bună a fost că mi-l aduceau azi, joi. Adică perfect. Mai rămânea să găsesc, printre prieteni, pe cineva cu mașină și disponibil să mă ajute la mutat mașina de spălat. Am găsit și asta, prin ajutorul conjugat al lui Dominic și-al lui Baftă.
Mai era de rezolvat un "mic" impediment: să ajung la apartament să iau cheia de la muncitori (ca abia îmi puseseră ușă nouă și n-aveam cheie, iar seara pe la 8-9 ei nu mai erau acolo). Am rezolvat-o și pe asta pe la ora 13. Apoi mă întorc la muncă. Dar abia de-aici a început să o ia razna planul. De ce? Pentru că, pe după-amiază, vine Chief și zice că tre' să predăm Top-ul în seara aia (adica azi-noapte). Mă gândesc ce sa fac, cum să fac, de anulat transportul nu puteam, că fusesem anunțată că joi venea instalatorul să instaleze tot, instalații sanitare, mașină de spălat, aragaz. Așa că singura soluție validă era să plec de la muncă, să mutăm mașina de spălat, eu să mă întorc la muncă. Mă rog, se anunțau complicații negândite, gen - dacă eu stăteam la serviciu peste noapte ca să terminăm topul și aveam o singură cheie... La cine să rămână cheia, la mine sau la mama? Ca eu veneam direct de la muncă, cu cheia proaspăt obținută și trebuia s-o am ca să deschid ușa, să bage-n casă băieții mașina. Dar după, ar fi trebuit să mă întorc direct la serviciu. si atunci cheia rămânea la mine. Or eu mă gândeam s-o trimit dimineata pe mama la apartament să aștepte livrarea aragazului. Dublură n-aveam unde să fac la ora aia, s-o trimit pe mama cu băieții și mașina mi-era nu-știu-cum, de încăput toți 4 + mașina de spălat era puțin probabil... A fost bine că s-a rezolvt de la sine... Baftă a venit cu mașina de serviciu, o hardughie mare, de transport, așa c-am încăput toți. Pe scara blocului era mare ședință mare, ceva cu schimbatul administratorului, n-am avut timp nici chef să văd ce voiau. Am reușit să debarcăm mașina iar Baftă ne-a lăsat pe care unde-a avut nevoie: pe maică-mea la 41 iar pe mine și pe Dominic la Victoriei. Am ajuns pe la 21:30 înapoi la serviciu... sincer, tare mă temeam că s-a schimbat modificarea și nu mai găsesc pe nimeni. ei, n-a fost chiar asa. Într-adevăr, se împinsese deadline-ul pe ziua următoare, la 6 (adică azi) Adică lucram ce lucram seara, cât să rămână mărunțișuri mâne și să plece la tipar la ora 6 (18). Pe la ora 23, suna Chief să vadă dacă terminăm. Evident, află că nu, atunci zice să plecăm acășile noastre și să terminăm mâine. Noi, știind că mai e de muncă la greu - bibileli și căutări + prelucrări de poze, am mai stat până pe la ora 1. Noroc că a fost drăguț Ovidiu și m-a dus până acasă. A, și-am uitat să zic că vorbisem cu șeful muncitorilor, care mi-a dat vestea "bună" că de fapt m-am agitat cam degeaba să aduct toate alea joi, că abia vineri se apucă instalatorul de partea lui de treabă.
Azi o nouă zi. Mama s-a trezit la 7 ca să ajungă la 9 la apartament. Evident că m-am trezit și eu, dar am mai zăcut o oră în pat încercând să prind curaj să mă scol. O stare de "bine" fantastică, un ne-chef de trezit și mers la muncă. Dar ce să faci, ce trebuie, trebuie. Am făcut un shake de fructe, o omletă, mi-am luat merindele în desagă și-am pornit spre apartamet să-i duc ceva de mancat și maică-mi, că avea e așteptat de la 9 la 2. După ce am ajuns acolo hop! sună și ăia cu aragazul, ajunseseră. Bun, deci s-a rezolvat și asta. Am zbughit-o la serviciu, că era cam târziu. Și aici, pune-te pe treaba! Un final fulminant pentru două proiecte începute cu greu, cu piedici...
Concuzia? Nu te stresa, totul se rezolvă.
Alte gânduri care m-au frecventat zilele aste... oare va fi ceva pe 15 octombrie? vom avea o "revoluție"? Că mă gândeam că dacă o fi, premergătoarea ei, "marea revoluție socialista din octombrie", cum era numită în manualele de pe vremea lui nea' Nicu... ne arată cam ce ar putea ieși.
și... Certitudinea e că nu există nicio certitudine
Mai era de rezolvat un "mic" impediment: să ajung la apartament să iau cheia de la muncitori (ca abia îmi puseseră ușă nouă și n-aveam cheie, iar seara pe la 8-9 ei nu mai erau acolo). Am rezolvat-o și pe asta pe la ora 13. Apoi mă întorc la muncă. Dar abia de-aici a început să o ia razna planul. De ce? Pentru că, pe după-amiază, vine Chief și zice că tre' să predăm Top-ul în seara aia (adica azi-noapte). Mă gândesc ce sa fac, cum să fac, de anulat transportul nu puteam, că fusesem anunțată că joi venea instalatorul să instaleze tot, instalații sanitare, mașină de spălat, aragaz. Așa că singura soluție validă era să plec de la muncă, să mutăm mașina de spălat, eu să mă întorc la muncă. Mă rog, se anunțau complicații negândite, gen - dacă eu stăteam la serviciu peste noapte ca să terminăm topul și aveam o singură cheie... La cine să rămână cheia, la mine sau la mama? Ca eu veneam direct de la muncă, cu cheia proaspăt obținută și trebuia s-o am ca să deschid ușa, să bage-n casă băieții mașina. Dar după, ar fi trebuit să mă întorc direct la serviciu. si atunci cheia rămânea la mine. Or eu mă gândeam s-o trimit dimineata pe mama la apartament să aștepte livrarea aragazului. Dublură n-aveam unde să fac la ora aia, s-o trimit pe mama cu băieții și mașina mi-era nu-știu-cum, de încăput toți 4 + mașina de spălat era puțin probabil... A fost bine că s-a rezolvt de la sine... Baftă a venit cu mașina de serviciu, o hardughie mare, de transport, așa c-am încăput toți. Pe scara blocului era mare ședință mare, ceva cu schimbatul administratorului, n-am avut timp nici chef să văd ce voiau. Am reușit să debarcăm mașina iar Baftă ne-a lăsat pe care unde-a avut nevoie: pe maică-mea la 41 iar pe mine și pe Dominic la Victoriei. Am ajuns pe la 21:30 înapoi la serviciu... sincer, tare mă temeam că s-a schimbat modificarea și nu mai găsesc pe nimeni. ei, n-a fost chiar asa. Într-adevăr, se împinsese deadline-ul pe ziua următoare, la 6 (adică azi) Adică lucram ce lucram seara, cât să rămână mărunțișuri mâne și să plece la tipar la ora 6 (18). Pe la ora 23, suna Chief să vadă dacă terminăm. Evident, află că nu, atunci zice să plecăm acășile noastre și să terminăm mâine. Noi, știind că mai e de muncă la greu - bibileli și căutări + prelucrări de poze, am mai stat până pe la ora 1. Noroc că a fost drăguț Ovidiu și m-a dus până acasă. A, și-am uitat să zic că vorbisem cu șeful muncitorilor, care mi-a dat vestea "bună" că de fapt m-am agitat cam degeaba să aduct toate alea joi, că abia vineri se apucă instalatorul de partea lui de treabă.
Azi o nouă zi. Mama s-a trezit la 7 ca să ajungă la 9 la apartament. Evident că m-am trezit și eu, dar am mai zăcut o oră în pat încercând să prind curaj să mă scol. O stare de "bine" fantastică, un ne-chef de trezit și mers la muncă. Dar ce să faci, ce trebuie, trebuie. Am făcut un shake de fructe, o omletă, mi-am luat merindele în desagă și-am pornit spre apartamet să-i duc ceva de mancat și maică-mi, că avea e așteptat de la 9 la 2. După ce am ajuns acolo hop! sună și ăia cu aragazul, ajunseseră. Bun, deci s-a rezolvat și asta. Am zbughit-o la serviciu, că era cam târziu. Și aici, pune-te pe treaba! Un final fulminant pentru două proiecte începute cu greu, cu piedici...
Concuzia? Nu te stresa, totul se rezolvă.
Alte gânduri care m-au frecventat zilele aste... oare va fi ceva pe 15 octombrie? vom avea o "revoluție"? Că mă gândeam că dacă o fi, premergătoarea ei, "marea revoluție socialista din octombrie", cum era numită în manualele de pe vremea lui nea' Nicu... ne arată cam ce ar putea ieși.
și... Certitudinea e că nu există nicio certitudine
Comentarii