Treceți la conținutul principal

DTP-ul se întoarce

Sucită mai e viața asta!
Timp de 15 ani am făcut tehnoredactare și DTP, uneori și ceva chestii de grafică pentru print (pliante, mape cu ștanță, flyere, cărți de vizită, sigle bannere și alte d-astea), iar în ultima vreme design pentru web (și realizarea site-urilor respective pe partea de html, în Dreamweaver; de animații în Flash se ocupa Alex). Iar de la începutul anului ăstuia, grație politicii de personal de la Capital, m-au trecut pe editare video. N-a fost ușor, că, deh, e o meserie nouă, cu care n-aveam tangențe. Dar ușor-ușor am învățat și, la nivel de ce se cere aici, ma descurc relativ binișor.
Booon! Deci se cheamă că pusei DTP-ul în cui. Mai ales că n-am mai avut nicio colaborare, niciun proiect pe tema asta. Am făcut webdesign, am reușit să fac grafica pentru două site-uri, care a fost și impementată, de mine și de Alex în copoducție (www.eucontabil.ro și www.hotel-cameliei.ro).
Ei, dar cum anul ăsta e sucit cât cuprinde și plin de neprevăzut...
La Capital, după plecarea mea la editare video și concedierea Cristinei și-a Silviei, rămăseseră trei tehnoredactori: Eugen, George și Sorana. Sorana le-a făcut tuturor o surpriză și a rămas însărcinată... iar de curând a intrat în concediu medical... La Capital au rămas doar Eugen și George, taman în pragul începerii lucrului la Top 300. Așa că... Deocamdata doar pentru ziua de joi m-am întors la DTP... iar când pornește Top 300 probabil nici nu voi mai apuca să mă ocup de editarea video.
DTP-ul lovește din nou! Și încă o fază haioasă, a sunat azi un băiat care-l căuta pe Alex pentru DTP pentru o broșură... poate o ieși vreo colaborare. Și dacă nu, tot e amuzantă coincidența...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...