Cam bruscă trecerea asta, din plină iarnă (cum a fost în prima săptămână de martie) în plină primăvară târzie. Dar în fine, e soare, e cald, e frumos afară. Precaută până de curând, natura parcă a-nceput a crede că gata, vine primăvara. Semnul 1: sâmbătă, când m-am întors din Herăstrău, de pe haina mea se parașutează o gărgăriță. Cam urâțică, neagră cu două bulinute albe pe laterale (probabil ca să pară o chestie neagră, mai mare și fioroasă, cu ochi depărtați). Am dus-o afară, că n-avea ce căuta în casă. Și în parc am văzut două soiuri de păsări pe care nu le mai văzusem prin parc: una semăna cu o ciocănitoare, dar scotea niste triluri ciudate, de-ai fi zis că mâțâne un copil dintr-o jucărie exasperantă; cealaltă era mică, mai mică decât vrabia, se urca pe copac sprijinindu-se în coadă, pe spate avea culoarea scoartei de copac, iar pe burtă era albicioasa cu ceva picățele maronii, avea ciocul lung, cu care căuta de zor gâze ascunse prin crăpăturile scoarței.
Semnul 2: luni, în stație la Crângași, niște țigănci vindeau zambile. Și în jurul lor zburau albine amețite de mirosul zambiliu (e prima dată pe anul ăsta când am văzut albine).
Semnul 3: azi, în Herăstrău, am văzut că, pe lângă ghiocei, au răsărit niște brândușe, și galbene, și mov. Da' astea știu sigur c-au fost plantate astă-toamnă de mâna omului. Daaar... în afară de astea, vizavi de cortul unde o tanti vinde cărțile editurilor Semne și Artemis pe gazon s-au ițit niște floricele mărunțele albe (eu le zic bănuței albi), de câmp. Și pițigoii și mierlele (locatarii permanenți ai parcului) cântau de zor.
Comentarii