O călătorie e mereu diferită. Pentru oameni diferiți aceeași călătorie e cu totul altceva. Unii se plictisesc, alții se distrează, alții sunt nemulțumiți de una sau alta, unii se bucură de te miri ce, unii chiar exagerează parcă cu efuziunille. Fiecare trăiește experiența în cu totul alt fel. Și din motive diferite.
*
Și o mini-călătorie poate fi miraculoasă. O "evadare" de jumătate de oră în timpul programului de muncă între cireșii japonezi înfloriți. Să te uiți și să sorbi cu ochii atâta minunăție de nu-ți vine să crezi ochilor. Pentru mine a fost un apus, moment efemer printre flori efemere, cu cireși japonezi în toiul înfloririi, cu un vânt subțire care mișca ușor petalele roz, vag aurite de lumina apusului, sub un cer de un albastru profund, ce aducea noaptea.
Sau o după-amiază, tot spre apus, în timp ce alergam pe malul lacului, când priveam cu nesaț verdele crud și puternic al ierbii, al frunzelor, evidențiate de lumina oblică aurie, de albastrul lucios al oglindei apei, ușor încrețită de o briză ușoară, în care se reflecta seninul cerului de mai.
Sau o dimineață la plecarea în drumeție, când verdele culturilor, galbenul rapiței și portocaliul soarelui ascuns după un nor mic și plat și întunecos și apoi, pe drum, verdele ierbii și explozia de verde a frunzelor scăpate de iarnă, toate erau atât de minunate încât le priveam și nu-mi venea să cred că pot fi reale.
*
Anul ăsta am cam rupt norma cu excursiile. Abia dacă pot să le zic în ordine. Ultima despre care am povestit a fost cea de două zile de la Moieciu cu Excursii deschise.
Au mai fost apoi Holbav și Măgura Codlei, cele două tururi tematice de Dragobete și de 8 martie, Lost in Iași, Șimon și Valea Gaura, Culmea Petru-Orjogoaia, Via Transilvanica și Sighișoara - tur de forță de 2 zile cu 16-20 km pe zi, Camino litoral de 1 mai, Leaota sportiv și acum pe 22-23 mai Camino litoral de 2 zile, cu Excursii Deschise.
Fiecare a fost deosebită. Fiecare a avut mult neprevăzut, laturi minunate, peisaje, dar și oboseală sau efort, totul în doze foarte variate. Fiecare m-a solicitat altfel, m-a pus la încercare în alt fel, dar mi-a și oferit experiențe deosebite. Câte un pic de viață. Fiecare picătură fiind altfel, diferită de toate celelalte.
Nu am mai scris despre fiecare pe parcurs, ci mai mult despre ce descopeream cu ajutorul lor, despre călătoriile mele interioare, cele care nu se văd. Să meargă undeva poate oricine. Dar fiecare trăiește altceva, vede altceva, simte altceva, înțelege altceva din aceeași călătorie sau aceeași întâmplare.
Pentru mine călătoriile au devenit altceva. Am pornit, acum mulți ani, de la necesitatea de a mă deconecta de la stresul infernal de la muncă, am trecut prin multe faze și etape, unele cu cât mai multe excursii, altele cu testarea propriilor limite, altele cu dorința de a descoperi locuri puțin știute, apoi a ieșit la iveală dorința de a împărtăși cu alții ceea ce am descoperi, nevoia de a nu mai aștepta ca experiențe din exterior să vină spre mine, nevoia de a face chiar eu ca lucruri să se întâmple, cu nesiguranța și temerile aferente, am devenit fără să îmi dau seama ghid, sau organizator, încercând să aduc oameni diferiți împreună cu ideea de a coopera și a face descoperiri frumoase împreună...
Parcursul călătoriei merge sinuos și neașteptat... Dar îmi place la nebunie.
Comentarii