De curând mi-am dat seama, sau am conștientizat, de fapt, diferența dintre varianta de a te lăsa dus pur și simplu de întâmplări, de unde se nimerește să te arunce valul, adică a fi ca un lemn dus de ape, lipsit de viață, de a nu avea absolut niciun control asupra a nimic, nici a propriei tale vieți, pentru că o decid alții (tu nedecizând nimic) și varianta de a te lăsa dus de curenți, pe care îi simți, știi că există, dar nu orbește, ci folosindu-te de acest simț ca să ocolești obstacole, ca să te avânți mai departe sau să stai liniștit până vine fluxul sau refluxul, înotând ca peștii în apă, într-o armonie vie...
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii