micutze aberatzii

Tanti Valerica. O femeie în vârstă, mai de la țară, a fost ani de zile femeia de serviciu de la blocul meu. Apoi, pentru că era inconstantă și pentru că a venit un administrator căruia îi păsa ca treaba să se facă bine, n-a mai fost. Dar probabil tot femeie de serviciu la un alt bloc tot din cartier. Ochi negri scrutători și mereu un halat de muncă, din acela albastru. Cu vârsta a mai încărunțit - cât se vedea de sub baticul alvastru și el - și s-a cocoșat. Acum ceva timp văd că în spatele blocului unde o vedeam tot timpul au apărut o grămadă de sarsanale - mobilă, lucruri, o grămadă, ambalate în saci, în plastice. Și tanti de pază lângă ele. Apoi toate troacele s-au mutat de pe partea blocului pe partea cealaltă a drumului, lângă o casă ce găzduiește un service de electronice. Și tanti călare pe ele. Dat mai întunecată la față, nu-și ridica privirea din pământ. De curând am mai trecut pe acolo - tanti tot acolo, cu un halat de molton gros peste halatul ei albastru veșnic, peste sarsan...

 Așa sunt eu acum. Sunt într-un mic blocaj. Vorbim de treaba cu ghidăria. Am luat și examenul de ghid montant. Ăsta a fost muncit. a fost cu depășiri de limite, de frici, cu nervi, cu zbucium, cu tot ce trebuie. Și cu pandemie între timp, de nu mai știam ce-o să fie. DEci toate bune, restule o formalitate, depus dosar și așteptat atestatul și ecusonul, ca să fie setul complet. Marțea trecută când ni s-a zis veniți la noi la sediu ăștia care vreți să colaborați ca ghizi am făcut pe dracu-n 4 și m-am dus (fugit în timpul jobului pe șest, profitat de faptul că momentan nu aveam nimic în lucru). Acolo frumos, relaxat la masa din curte ni s-a explicat ce și cum. Condiții ideale: putem să ne proiectăm noi singuri excursii, să fie ceva ce știm și ne place, iar ei, ATGR-ul, ne ajută cu logistica, partea financiară și legală. Noi avem să ne aducem singuri oamenii - călătorii. Dintre prieteni, amici, cunoscuți. Ce să mai, ideal! Când asculatm, eram în culmea încântării. Să pot să fac ce vrea...