Treceți la conținutul principal

Mici aberații

Amestecate. Ba lejereală, ba stress. Ba plictiseală, ba cugetări. Lupul de stepă versus usual boring life. Fluxuri şi refluxuri. Acum, sub influenta alcoolului, gândurile ba se cristalizează, ba se disipă. 

De când am început acest articol au trecut niște săptămâni foarte dense și încărcate.
Practic, de pe 27 februarie până ieri a fost o avalanșă de proiecte urgente, pitch-uri, stres, nebunie. Concomitent mă paște o răcelo-gripo-d-astea și mă tot lupt să o țin la respect să nu mă dovedească. Vremea primăvăratic-schimbătoare nu mă ajută, nici trezitul devreme și culcatul târziu. Deci dimineața sunt praf, abia spre seară devin vioaie, taman când ar trebui să dorm.

Au fost sărbătoririle lui Baftă și Vulturaș pe 23 februarie, la Domi acasă - un party ca pe vremuri, unde au apărut și oameni de mult nemaivăzuți în gașcă, ca soții Uba și copilul, ca Dog...
Apoi sâmbătă pe 25 februarie l-am serbat „surpriză” pe Conu, în avans față de ziua lui în Open. Iar lume multă, veniși treptat-treptat... Aici am aflat urmările anterioarei serbări asupra lui Mitzi, care n-a mai venit...Altfel, toate bune, voie bună, alți oameni apăruți... Planul meu de a face mărțișoare cu gașca mocăită ca să le dau atunci s-a năruit că am dat târziu comanda pentru materiale, și în plus și tipa le-a expediat cu o săptămână întârziere.

Apoi weekendul următor s-a anulat pe ultima sută de metri prognozata adunare cu fetele de la dansuri și, de nervi am schimbat planul în a merge cu Livia la spectacolul de dans contemporan de care îmi spusese. Am vizitat cu această ocazie renovatul palat Universul, sala unde se desfășurau spectacolele Centrului independent coregrafic Linotip și apoi barul trendy Fix - Botanical Bar. Spectacolul la care am asistat a fost Babel. Am plecat cu senzații amestecate, unele pasaje mi-au plăcut, pe altele nu le-am înțeles, per total a fost ok, am plecat cu ceva în plus, cu niște întrebări, deci nu poate fi vorba de timp irosit. Spre deosebire de filmul la care ne-am dus cu firma de 1 martie - și anume John Wick 2. Ăla chiar a fost timp pierdut aiurea. Noroc că mai făceam noi miștouri. A, și am vorbe de laudă pentru Fix - Botanical Bar, unde am băut cele două specialități din meniu de la Sodas&Co. Un minus e că pe meniu nu se vedeau beri, pe care însă le-am văzut mai târziu pe unele mese - că erau d-alea artizanale, serie mică, cum îmi plac mie. Am căutat să văd ce e cu acest bar și i-am găsit povestea destul de interesantă în Igloo.

Altceva? Am constatat că genunchiul poate face față alergării - am început întâi ușurel, pe bandă, cu 10 minute de alergare ușoară, apoi am trecut la 20. Iar duminica asta de-a trecut, profitând și de vremea minunată, am tras prima tură de Herăstrău fără nicio problemă. Ciudat e însă faptul că am avut oarece disconfort de seara până spre finalul zilei următoare. În fine, om trăi și om vedea.

Acum, săptămâna asta, m-am agitat cu pregătiri pentru excursia ce vine, vine, vine...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...