micutze aberatzii

În a doua (și ultima) zi de vizitat Cinque Terre am vizitat celelalte 3 Terre: Riomaggiore, Vernazza și Corniglia. Plecarea din aceeași gară a noastră mică și am mers cu același tren personal până la cea mai îndepărtată stație de noi - Riomaggiore. Ne-am dat jos din tren, am trecut dintr-o parte a satului în alta printr-un tunel (foarte frumos și surprinzător - niște studenți l-au decorat cu diverse ciobulețe și materiale creând diverse modele pe toată lungimea lui)... și am ieșit în partea cu zona plină de bărulețe, magazinașe etc. Aici ne-am împrăștiat, fiecare în căutare de o cafea bună și (eventual) un mic dejun. Cu Ioana, colega de cameră, ne-am învârtit, strada principală era încă umbrită, era răcoare... și am fi vrut să fie un loc mai luminos... în cele din urmă, când ne cam pierduserăm speranța, am dat de-o mică cafenea cu vedere - fix în golful central. Și aveau un espresso super bun și foarte ieftin. Ne-a impresionat domnul barista, cu mustața lui gen Hercule ...

Am ajuns pe înserate, trenul ne oferea fragmente de peisaj între orașele dintre Genova și Moneglia. Am prins din mers un apus fascinant, cu faze coloristice superbe. Întâi, pe un cer turcoaz norii se întindeau ca o ceață și luminau în culoarea untului. În spate, spre Genova încolo, țărmul abrupt era pudrat cu pulberea de aur a apusului incandescent, ce se stingea treptat în marea topită. Nu am putut face poze cu telefonul din cauza aplasării mele, dar și deselor tunele. Cum să faci poză... zbang, te trezeai că ești în tunel... așa că am gasit una asemănătoare cu ce îmi amintesc și am pus-o ca ilustrare. Casele colorate şi aurite de apus contrastau cu întunecata vegetație mediteraneană presărată pe versantul dealului. Apoi ușor, cum treceam prin tunele sau cartiere de blocuri care ne obstrucționau vederea spre mare, culorile se schimbau, întâi tonurile s-au aprins mai tare, apoi au început să se infiltreze printre ele nuanțe de albastru și indigo, iar marea s-a stins și ea. ...